In primul rand, doresc sa ii multumesc prietenei mele, Iulia, pentru onoarea pe care mi-a oferit-o, invitandu-ma sa scriu pe blogul ale carui postari le urmaresc zilnic.
“Subiectul…la alegere”, a zis ea si uite ca nu mi-a trebuit mult sa gasesc ceva.
E vorba de un fapt cu care ma confrunt de ceva vreme.
Am ajuns la concluzia ca tratand (de la punctul zero), frustratii, complexatii si needucatii, ca pe niste oameni normali, nu faci decat sa iti provoci deservicii.
“Pentru ca de ce ?”, vorba latifundiarului din Pipera.
De fiecare data cand ii tratezi cu respect, zambind si purtandu-te firesc, ascultandu-le opiniile, fara a face mai stiu eu ce aluzii sau gesturi deplasate li se pare ca se intampla ceva, ca e mai mult.
Mentionez ca rolul meu in ecuatia asta, de intalneala, este strict profesional.
In lumea lor mica, un comportament firesc, devine eminamente, nefiresc.
Si atunci incep sms-uri siropoase, telefoane si invitatii, iar tu, femeie normala la cap, te gandesti cu groaza, de unde atata “noroc” pe capul tau.
Te eschivezi elegant, dar marlanul nu se simte si pace, el vrea musai sa bea cafea cu tine si punct.
Ii explici ca ai un prieten, dar el spune “ehh, stai linistita ca nu este nicio problema, o sa fiu atent” si iarasi ramai interzisa.
Ultima bucata mi s-a intamplat azi, la job, cu un potential client, care are la vreo 70 de “primaveri”.
In momentul in care i-am zis: “Dar nu va este rusine, ca aveti nepoti de varsta mea?”, mi-a replicat ca sunt apriga si rea, de a reusit sa ma reduca la tacere.
Tot eu eram cea defecta, desigur, pentru ca refuzam sa ma intalnesc cu un mos descarnat.
Tot eu am fost cea neagra in cerul gurii cand nu am vrut sa aud de unul care semana cu Yoda din Razboiul Stelelor si mai era si de-o seama cu tata (iar tata nu e un tinerel) si nu doream sa vad si pace, ce noroc se abatuse asupra mea.
El credea poate, sarmanul, ca daca are “banu’ si Mertzanu’ “, nu ii mai trebuie absolut nimic.
Ba chiar am fost la un moment dat “cea mai proasta femei pe care am intalnit-o in viata mea”, pentru ca dumnealui era un cunoscut instrumentist, caruia ii cerea toata lumea autografe si eu nu aveam voie sa nu cad pe spate de atata celebritate. 😀
Intrebarea este: mai merita sa te prezinti ca un om bine crescut cu astfel de persoane, in momentul in care stii ca este posibil ca situatia sa evoluze in asa masura, incat sa iti produca un disconfort de care chiar nu ai nevoie?
Nu e mai elegant sa stai “ca o diva, in turnul de fildes”, ca sa eviti asemenea situatii ?
Ziceti voi cum e!
Mosul stie ca varsta il exonereaza de orice raspundere…
El “a vrut sa spuna altceva, dar s-a inteles gresit!”
@VirtualKid, daca iti spun ca fix asta am auzit, printr-o cunostinta comuna, ma crezi ? Hahahahahaha !
wellcome in da club 😉
Pe de-o parte, ma bucur ca femeile inteleg…pe de alta parte, imi pare rau, din motivele specificate in articol.
Neplacuta experienta insa ea face articolul sa fie banal si lipsit de interes. Ar fi fost mult mai interesant daca raspunsul la intrebarea din titlu era exemplificat prin comportamentul unui ins obisnuit, nu a unuia care, fie este, fie se crede vedeta. La majoritatea acestor indivizi, comportamentul descris de tine este unul standard, cu reactii si replici sablon. Adica, total neinteresant. Pentru mine cel putin 🙂
Bogdan, sa nu se sara calul cand nu e cazul, nu tine de o tipologie, ci de bunul simt, ca persoane care apar la tv am mai cunoscut, dar nu aveau o atitudine nepotrivita. Instrumentistul era un tip cult, cantaret de jazz…nu are legatura cu vedetismul, ci cu marlania si lipsa de educatie.
Mai draga Sorana, mi se pare mie sau tu esti super-wonder-woman la vederea careia toti barbatii, cum spune romanul:”De la al’ cu tzatza-n gura pan’ la cel cu barba sura”, incep sa saliveze precum cainii lui Pavlov?! Dar asa cum zice si Puya(un contemporan cu o exprimare mai pe intelesul tau), “nu mai mergi la munca, acum te duci la job”, nu mai tipa si tu in gura mare ca le curg balele barbatilor cand treci pe langa ei, zi si tu ca secreti un anumit tip de feromoni care le stimuleaza secretia de testosteron, fata!!! Si nu-ti face probleme ca nu stii ce inseamna, probabil ca majoritatea celor care te asculta si te cred, cand le vorbesti din turnul tau de fildes, nu stiu. Dar da bine, oricum, la fel ca “job” in loc de banalul “serviciu”.
Mai draga Nik, termenul de “serviciu” nu desemneaza natura activitatii mele, de liber profesionist, asa ca nu aveam de ce sa ma exprim asa. La serviciu esti platit cu un salariu fix, pentru o munca prestata intr-un numar fix de ore, cee ce nu este cazul la mine. N-am inteles de ce esti atat de agresiv, dar am banuielile mele si imi rezerv dreptul sa nu le exprim, poate stii si tu (…sau nu ) ca presupunerea este mama esecului.
In alta ordine de idei, citind pledoaria ta, deduc ca daca te-ar invita la cafea o persoana de varsta buncii tale, ti s-ar parea normal si ai considera ca e vina ta, pentru ca “secreti un anumit tip de feromoni”. De asemenea si daca ti-ar spune o femeie ca esti prost, pentru ca nu vrei sa iesi cu ea, probabil ai considera ca meriti, tot din pricina secretiei mentionate de tine. E tare, tine-o tot asa, eu ma retrag in turnulet.
“Fustrat” e cuvantul preferat din vocabularul fetelor in ultimii 5 ani. Avem si noi cuvinte preferate in vocabular, stai linistita.
P.S. Mosul de 70 de ani te-a invitat tocmai pt el stie ca 70% dintre “femeile Cosmo” ar accepta asta, daca “le iese ceva”, un contract, o maslina, o pereche de pantofi, o atentie. Ma refer la romance, desigur. Mail-order brides, pe engleza.
Mail-order brides ? Tare, nu stiam ca se numesc asa.
Daca nu esti capabila sa primesti criticile la fel ca laudele(cu toate ca nu stiu din partea cui ar putea veni) fara sa te refugiezi in catacombele limbajului “de cartier”, cauta si nu-ti mai face publice fanteziile de diva in devenire. Si totusi limbajul folosit de tine imi suna foarte cunoscut si imi aminteste pregnant de cineva. Iar daca banuielile mele se confirma nu pot decat sa ii spun sa-i fie rusine ca se foloseste de asfel de subterfugii si pseudonime doar pentru un strop de publicitate si din dorinta de a parea o persoana mai interesanta decat este.
Ba primesc foarte bine criticile, numai ca tu esti agresiv in exprimare, lucru pe care l-am remarcat si faci “ad hominem”. Este absolut imposibil sa ne cunoastem , nu tin pe langa mine asemenea persoane, pentru ca suntem complet diferiri si te asigur ca nu am avea despre ce sa discutam, asa ca nu are de ce sa imi fie rusine.
Ti se pare ca ce am scris sunt fantezii, probabil din pricina faptului ca lucrezi 8 ore inchis intr-un birou, cei ca voi de regula incadreaza lucruri de genul asta la categoria “inexistent”, pentru ca ce nu cunosc ei, automat nu exista. Aici faci “ipse dixit”.
Ca iti place tie ce am scris eu sau nu, te asigur ca dorm la fel de bine noaptea.
Foarte dragut articlolul, mi a placut poate pentru ca de ceva vreme ma confrunt cu un astfel de “mascul feroce” foarte insistent de altfel si ma amuza copios genul asta de barbati care se asteapta sa cazi pe spate daca iti zambesc putin, ceva de genul ti am dat atentie, de ce nu esti impresioanata???
Culmea culmilor e ca genul asta abia isi face curaj sa iti spuna “buna ziua” si dupa ce refuzi, culmea, in loc sa dea inapoi, prinde curaj. Se cheama in cazul asta ca le plac provocarile, hehehehehe !
E scris in stele. 😀 Culmea e ca semnalele inexistente sunt “citite” fix de barbatii care nu imi plac.
Nimeni nu-i perfect,deci ochiul interior poate citi semnele venite din alta dimensiune…
Cu respect,Vlad