Dragii mei, astazi ma adresez voua, cititorilor acestui blog, fie ca ne cunoastem personal si imi sunteti prieteni, colegi, vecini, fie ca nu am vorbit niciodata fata in fata.
Primesc o serie de intrebari in ultimele saptamani si consider ca trebuie sa fac oarece precizari.
Pe scurt: iyli.ro este blogul meu, a pornit drept site personal, din pasiune, la provocarea prietenilor care m-au tot batut la cap sa las revistele, sa las cartile prin care scriam sau orice alta pagina de net care nu imi apartinea si sa pornesc singura la drum.
Povestea intreaga este aici.
Drumul e unul frumos si in octombrie sarbatorim trei ani de cand ne cunoastem.
In cei trei ani au scris pe aceasta pagina si alti oameni. Mi-a ramas alaturi mereu Marco, caruia ii multumesc pentru toate dovezile de prietenie pe care mi le-a dat pe parcursul timpului.
Vlad si Sorana sunt alti doi prieteni care scriu mai nou pe iyli.ro.
Nu stiu pentru cat timp si nu le monitorizez subiectele. Au votul meu de incredere.
Este dreptul lor sa isi pastreze anonimatul dincolo de articolele scrise, fiecare are dreptul la o viata, asa cum in continuare este nebunia curajului la mine, de fiecare data cand ne intalnim si spun, asumandu-mi toate de pana acum: „Eu sunt Iulia”. 
Imi prinde bine un mic ajutor pe aici macar pentru o vreme, deoarece lucrez si la alte proiecte, iar timpul este limitat.
Acesta este si motivul pentru care adaug de fapt aceste randuri.
Poate ca stilul seamana, nu stiu, nu am stat sa fac analiza, am ales doar oameni cu care ma inteleg, seriosi si ale caror idei imi plac.
La sfarsitul fiecarui articol se gaseste numele autorului, in cazul in care v-a scapat acest aspect pana azi.
Iar daca oricare dintre voi vrea sa „isi incerce norocul” intr-un articol, sunt deschisa la orice tip de colaborare.
Ne ciocnim in cautarea libertatii ideilor, insa ne facem impresii gresite unii despre altii si fiecare dintre noi are senzatia ca stie mai bine orice alta persoana cu care intra in contact, decat se cunoaste acea persona pe ea insasi.
Fiecare dintre noi are probleme sau bucurii si vietile noastre se ciocnesc in anumite contexte.
Cand scoatem ciorapii albi de bumbac la plimbare pe strada poate vecinii au senzatia ca nu avem si dres sexy cu plasa, nu-i asa?
Va multumesc voua, celor care ma cititi, iar cui nu ii place sa nu citeasca 😀 o sa intrati oricum din curiozitate!
V-am pupat pe palarie!
Ce mult ma bucur ca ii dai posibilitatea si lui Nik sa se exprime, sa creasca nivelul cultural al site-ului, pe care l-am stricat eu. Astept cu nerabdare !
Cand eu „ma exprimam” in reviste ca Flacara sau Tomis, voi probabil nu stiati inca sa cititi. Asa ca lasati la o parte tentativele(jalnice de altfel) de a face ironii fine. Ca sa vorbim de un nivel cultural trebuie sa existe macar unul dintre elemente. Dar nu se vede nici nivelul si nici cultura. Nici macar suburbana. Imi pare rau ca mi-am irosit timpul si totodata si pe al vostru. Daca in acest timp eu mai puteam sa citesc o carte sau sa scriu ceva, imi inchipui ca voi mai puteati respinge atacurile sustinute ale unei hoarde de masculi septuagenari feroce.
P.S. Ca sa respect precizarea Iuliei (ca intre ea si Sorana nu este nici o legatura, decat o asemanare de stil) am folosit pluralul.
Nik, nu mai trai din glorii apuse, la momentul asta, anul 2011, in ce revista scrii ? Nu de alta, dar nu sunt atat de orgolioasa incat sa cred ca nu am nimic de invatat de la tine si tocmai aia ziceam, daca ai de cand sa scrii ceva pe aici. Eu nu am avut pretentia ca scriind acel articol, fac un act cultural,EU doar am subliniat un fapt care se intampala in zilele noastre. TU ai avut aceasta pretentia, asa ca nu am de ce sa ma disculp, nici sa dau prea multe explicatii. Iar cand ti-am spus in articolul ala, la care ai lasat comentarii, ca in 3 fraze am gasit doua erori de logica ( n-am gasit mai multe, ca nu m-am mai chinuit sa caut…), ai lasat-o asa, ca probabil nu stii ce sunt alea.
Da, puteai sa citesti o carte, in loc de articolul de pe blog, dar n-ai facut-o, ba ai mai si intrat in continuare…
Interesul meu legat de faptul ca tu in continuare crezi ca eu sunt Iulia este zero.
…iar daca o cunosti personal pe iYli,( sincer,nu am intrebat-o, ca nu m-a interesat ), fa bine si cere-i scuze. Ai jignit-o spunandu-i ca vrea sa para mai interesanta decat este ( eu o cunosc de cateva luni si mi-a lasat impresia unui om extrem de viu si de puternic, care a realizat niste lucruri prin fortele proprii), iar ea nu merita sa ceva. Deci, daca o cunosti, sa-ti fie rusine !
Eu nu stiu de la ce a plecat schimbul asta de replici si nu imi face placere deloc sa il citesc, pentru ca sunt adepta linistii.
Consider ca fiecare dintre noi are momente cand intelege gresit ceva, tocmai de aceea cred ca tocmai s-a intamplat o treaba de genul asta.
Mergem mai departe, ok? 🙂
Ok, eu n-am nimic cu nimeni. Te pup !