Pot spune cu mana pe inima ca am avut o copilarie fericita.
Am fost crescut de catre bunicii mei din partea mamei.
Casa lor era una modesta si veche, dar in curte puteam sa imi pun in practica ideile nastrusnice in materie de joaca si jucarii.
Pe vremea cand eram copil nu existau jucarii asa cum sunt azi, trebuia sa fii inventiv, sa ai o imaginatie bogata si indemanare in caz ca voiai sa iti pui vreo idee in practica.
Imi placea tare mult sa surubaresc, sa demontez si daca reuseam sa si montez la loc apoi, eram fericit! 😀
Imi aduc aminte cu nostalgie de locul meu de joaca preferat: era un sopron darapanat, unde a ramas abandonata nimeni nu stia cum, din timpul celui de-al doilea razboi mondial, o motocicleta marca Zundapp.
Aceasta motocicleta descompletata imi ocupa mai tot timpul cand nu eram la scoala.
Fiind elev la scoala generala la sectia germana din satul meu, ma simteam oarecum onorat de prezenta epavei sub sopron si o studiam cu atentie.
Bunicul a luat parte la razboi si imi explica cu rabdarea-i caracteristica
ce este fiecare componenta, cum se porneste (desi nu am reusit sa facem asta niciodata), cum pune in miscare axul cardanic roata motrica.
Petreceam ore in sir cu motocicleta, curatand-o cum stiam eu, cu carpa, spaland-o cu apa…
Bunicii mei erau linistiti stiindu-ma in jurul casei si mesterind.
Am gasit in cutia sculelor la motocicleta o emblema metalica pe care era scris in germana:”nu inseamna ca daca ai uns bine si merge bine”!
Am crescut, rabla a fost dusa de catre bunicul si cativa amici la fier vechi, dupa ce au demontat-o si dupa ce au sters semnele naziste de pe ea.
Nu mai stiu cati bani a luat pe motocicleta bunicul, dar parea ca a scapat de o piatra de pe inima.
Abia acuma realizez ce interesant ar fi fost sa fi avut macar o poza facuta langa masiva masinarie germana.
Cum scriam si mai sus, copiii de azi au la dispozitie un alt tip de jucarii.
Stiu sigur ca nepotului meu i-ar placea sa aiba si o tricicleta.
Cum e cuminte de obicei, cu siguranta se va afla in sacului lui Mos Craciun. 😛
Vorbele alea tiparite pe fier mi-au ramas in minte.
Am scris aceste randuri pentru concursul cu jucarii.
“Nu inseamna ca daca ai uns bine si merge bine”!
Ei, tu ce mestereai in copilarie?
Eu am fost mai lipsita de imaginatie, ma jucam cu papusile, de’a Doamna Doctor, dupa ce am mai crescut, am inceput cu frunza, sotronul, elasticul, tarile, tara-tara vrem ostasi si concursurile cu bicicleta. Nu prea aveam alternativa, calculatoare nu aveam niciunul, prin ’92-’93 si la televizor, ciuciu…
Am un coleg mult mai in varsta decat mine care se juca cu papusile cand era copil. Si cunosc fete care jucau fotbal !
Pingback:Castigatorii concursului "Castiga jucarii cu o intamplare amuzanta din copilarie!" | Blogatu
Misto, situl tau e pe wordpress?