Traim in secolul XXI sau secolul vitezei cum i se mai spune si asta ne ocupa tot timpul. 😀

La locul de munca ne-am creat conditii civilizate in care sa ne desfasuram activitatea de zi cu zi si sa nu simtim ca de fapt suntem la tara. 😀

Mai nou avem apa curenta, desi este calcaroasa din abundenta ca fierband-o, ramane pe fundul vasului o pojghita alba ca de la lapte.
O folosim ca apa menajera, pentru dus si toaleta.

Tot ce este frumos are pana la urma insa un final !

Ni s-a fisurat conducta de apa care ne racordeaza la reteaua de apa a comunei si asa cum am intuit, este musai nevoie sa o reparam prin forte proprii! In curand riscam sa ne spalam la lighean…
Jale mare!

Eu mi-am tras tolu`festiv, mi-am luat uneltele cotite, cu coada de lemn si am pornit pus pe facut fapte de eroism. Stiu ca nu vor fi laudate si nici premiate…

Cu privirea incruntata, ca a picat pe mine pocinogu` sa incep “lucrarea” – si cu pasi hotarati, ma apropii de locul cu pricina!

Studiez totul si imi scuip in palme sa aiba sculele aderenta…
Groapa plina cu apa si inca ce mai izvora din abundenta, aiaiiaiii, a facut ca lucrul sa imi para ceva asa… sa fie!

Scoteam apa din groapa cu o galeata de 30 l sapam repede-repejor, pana nu apuca sa se umple la loc.
Am facut chestiunea asta de vre-o 4-5 ori, dupa care cu sentimentul ca cineva mi-a scuipat in pofta de munca, am lasat totul balta si la propriu si la figurat, indepartandu-ma exact asa cum am venit, adica incruntat si cu pasi apasati.
Singura diferenta era ca hainele erau pline de noroi si apa.

Ud, transpirat si murdar, intru la dus, dau toate hainele de pe mine jos si le spal ca la urmatoarea interventie, sa dau bine ca imagine…

Maine e la rand un alt coleg sa gaseasca spartura, urmeaza sa cumparam o mufa rapida pentru a remedia defectiunea.

Ar fi trist sa ramanem fara apa menajera, sa apelam la “toaleta” din fundu`curtii!

Ar fi trist ca in puterea noptii, sa ies la umblatoare taman in bezna din curte, unde sa creez pe fuga fara integrame sau ziar!

Mizam totusi pe elementu` surpriza in ceea ce priveste conducta,
adica speram la un ajutor benevol si dezinteresat ca suntem baieti saraci…

Confortul cere sacrificii

Comments

2 thoughts on “Confortul cere sacrificii

  • 08/11/2011 at 4:00 PM
    Permalink

    E unul din motivele pentru care refuz sa dorm la taranoaia, la bunica-mea, e cu toaleta in curte si de spalat…la lighean. Doamne, eu cred ca daca as sta la tara, as muri.

    Reply
    • 13/11/2011 at 3:37 PM
      Permalink

      Haznaua din fundu` curtii,are un farmec aparte…Noaptea tarait de greieri, ziua,bazait de muste ! 🙂

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.