Mi-a cazut in mana, in liceu o carte despre Freddie Mercury.
Frigea inca, era considerata o nestemata in cercul prietenilor mei.

M-a impresionat sentimentalismul randurilor scrise, durerea si pacea care imbracau totodata sfarsitul muzicianului englez.
In aceeasi idee m-a socat si videoclipul melodiei “I want to break free”, in care Freddie dadea cu un aspirator in casa, fiind imbracat asemeni unei menajere.

Nu suntem in masura sa judecam viata nimanui, dupa cum, facand o paralela, sunt momente in care ne tradam pe noi insine in primul rand, calcand in picioare dorinte.
In cartea despre care am amintit mai sus, printre ultimele vorbe rostite de solist au fost notate si: ”Dacă mor mîine, nu-mi pare rău. Am trăit cu adevărat.”

In mine apare o alta contradictie.
Este perfect sa nu iti para rau, e minunat sa nu existe frustrari si tot ce ai fi facut pana la punctul X din viata, sa fie doar ca ai vrut. Este in regula si daca nu ai facut tot ce ai vrut, dar ai inteles motivul pentru care a trebuit sa te calci in picioare pe tine insuti.
Insa 45 de ani pentru o viata de om inseamna un numar mult prea mic.

Au trecut 20 de ani de la moartea lui Freddie Mercury.
Muzica a ramas, regulile sunt aceleasi.

Iubeste ca si cum nu ar mai exista maine! 😉

Ca si cum maine nu ar mai exista

Comments

Tagged on:                 

One thought on “Ca si cum maine nu ar mai exista

  • 24/11/2011 at 11:47 PM
    Permalink

    The Show Must Go On se numea si este o carte al dracului de buna.

    Din cartea aia am tradus aplecarea lui spre homosexualitate, fusese abuzat in liceu pentru ca provenea dintr-o zona exotica pentru ceilalti. 😉

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.