Noapte senina si torida de vara.
Impreuna cu cativa amici, “samarizam ” bicicletele in ideea de a face o pescuiala pe cinste, sau daca nu va fi chiar pescuiala, atunci sa profitam macar de aerul curat, de Ursa Mare si Ursa Mica.
De pe vremile cand eram ostean de nadejde nu mi-am mai petrecut noptile sub cerul liber, scrutand abisul cerului senin, impodobit cu stele aranjate in constelatii cu nume misterioase. Suntem 4 vlajgani, calari pe 4 biciclete toate negre asemeni pisicilor in noapte.
Avem in dotare tot felul de gadgeturi care lasa impresia ca ademenesc pestele. 😀
Printre altele, mi-am luat camera foto, sa imortalizez momentul in care monstrul “va musca”.
Este ora 23 in noapte si pornim domol prin orasul luminat de lampadarele cu lumina portocalie. Ne oprim la un magazin sa ne aprovizionam cu de-ale gurii. Escapada noastra este planuita sa dureze 3 zile!
Ne umplem rucsacii cu malai, sare, apa plata si desigur bere. Dar nu orice bere…Nu suntem bautori
cu state vechi, dar ne place gustul refinat al berii Heineken.
Inghesuim in rucsaci destula bere cat sa bem responsabil si sa nu fim tentati de apa!
Ne incadram in limitele de timp si la greutatiea bagajelor si pornim in noapte catre locul de pescuit si evident, de campare.
Facem un popas dupa cativa kilometri si facem o degustare a berii pe care tocmai am cumparat-o. Ne bucuram de savoarea deosebita a licorii spumoase si racoritoare cu gust usor amarui. Este cald. Nu a mai plouat de cateva saptamani bun,e iar aerul este aproape irespirabil.
Soarele va rasari doar in cateva ceasuri si vrem ca pana la acel moment sa ajungem la locul cu pricina, sa ne instalam si sa privim mingea rosiatica care va aparea sfioasa de dupa dealurile din apropiere, delectandu-ne
cu minunea Dumnezeiasca ce se repeta de milenii deasupra Oltului.
Imi pregatesc camera foto ca sa nu fiu luat prin surprindere de ascensiunea implacabila a soarelui sau cum locuitorii de pe Nilii spun RA!
Intindem cortul, lansam la apa nadele si mai destupam cate o sticla de Heineken.
Oltul este negru ca de smoala si rece! Imi vine imediat o idee: sa nu se supraincalzeasca berea, o
scufundam in undele domoale ale apei.
Soarele isi face aparitia, incet-incet si astept momentul prielnic sa-i surprind ascensiunea pe bolta cereasca . Unul dintre amici facuse focul. Tot repeta ca ridica moralul!
Ascultam trosnetul lemnelor in foc, cantatul pasarelelor care se trezeau din visarea aviara care a avut
loc in cuibul lor din crengile copacilor.
Buna bere asta, a exclamat unul dintre combatantii la partida de pescuit si se uita schimonosindu-se la eticheta, chinuindu-se sa-i desluseasca denumirea pe care el nu reusea sa o pronunte.
Veniseram la relaxare si sa prindem pesti. Facem un spirit de gluma si-i iau sticla din mana, apoi citesc cu voce tare: Heineken!
Intre timp, soarele rasarea cu repeziciune “momit” de povestile care le depanam in zori si de numele berii pe care tocmai o pronuntasem asemeni unei sentinte definitive si irevocabile.
Rasaritul a fost unul perfect din toate punctele de vedere si asta, se poate vedea pe imaginea captata de lentila exigenta a camerei foto.
Heineken, a lansat campania “The Sunrise“.
Sunrise inseamna un experiment global care vrea sa recreeze povestea celor mai faine rasarituri de soare din intreaga lume. Pe contul de FB Heineken, consumatori din toata lumea au inceput deja sa impartaseasca poze cu rasarituri, pe harta #MySunrise.
Eu te provoc pana pe 3 Ianuarie 2012 sa imi scrii la acest articol, un scurt comentariu in care sa imi spui despre cel mai frumos rasarit pe care l-ai trait vreodata, iar Heineken iti daruieste un 6 pack de bere, to enjoy the new year 🙂
Berea ajunge la tine pe 5 Ianuarie.
Sunt subiectiv, castigatoare vor fi randurile care ma emotioneaza 😀
“Nu exista limite atunci cand iti cunosti limitele” 🙂
Se spune ca de la pita prea multa prostesti! O bere valoreaza din punct de vedere nutrititiv,cam cat un sfert de paine. Asa ca in cel mai rau caz ti se dogeste vocea,faci burta sau te imbeti. Daca sari calu` si nu consumi berea responsabil… 🙂 Have fun!
Ce rasarit fain de soare s-ar vedea prin fundul gros al sticlei de Heineken!
Scuze 😀
Uneori, o bere e mai buna decat o cana cu apa, mai ales, cu prietenii! 😀
Imi aduc si eu aminte de prima excursie cu colegii in liceu…
Eram la munte si n-am putut rezista tentatiei de a nu bea o bere la apusul soarelui…
Cu noaptea in cap mi-e imposibil.
In viata, toate ne sunt ingaduite, dar nu toate ne sunt folositoare. Insa, un pahar de bere (rece) va face intotdeauna exceptie. Ar mai trebui, totusi, tinut cont, si cu cine il bei.
Nu conteaza cu cine bei berea. Eu unul nu beau bere doar pt a stinge setea.
Berea este buna si pt sanatate. Un pahar de bere pe zi este sanatate curata.
Este foarte buna pt organism.
Va reamintesc fix ce a scris Vlad mai sus; eu inteleg ca berea e licoarea voastra preferata, insa cerinta e asa: un scurt comentariu in care sa imi spui despre cel mai frumos rasarit pe care l-ai trait vreodata 😉
Putin romantism gasim? 😀
O bere buna, cum este Heineken, o savurezi cu placere, intotdeauna prefer o bere buna in detrimentul altor bauturi.
Last summer someone ask me what i like most,
a bautifull sunset or a cold beer.
Actually it is not a choice.
When you had to choose.
The most beautiful sunset is on a balmy evening in juli
on the beach of Scheveningen.
The best beer comes naturally from a Heineken bottle.
The beer will taste even better
and the sunset will be more nice
if you open a bottle Heineken beer as the sun
with an intense red glow, disappears in the sea.
Try it yourself.
Da, berea constituie un bun remediu pentru sanatate, bauta chiar la prima ora a diminetii.
Iar daca paharul este garnisit, nu cu sare, ci cu optimismul rasaritului de soare ivit in fereastra, atunci “reteta” Rasarit de Heineken este completa.
Hahahha, mare vrajitor 😀
Eu nu comentez decat atat: cand vrei sa vezi un rasarit de soare la malul marii adu-ti aminte de acest clip 🙂 http://www.youtube.com/watch?v=JIOdpA1lwqU (filmat by your’s truely 😀 )
Cel mai frumos rasarit de soare il tin minte din vremea cind habar n-aveam ce este berea… Aveam vreo 4 ani si tin minte ca in seara dinainte n-am vrut nici in ruptul capului sa dorm in camera de hotel. Eu voiam acasa. 🙂 Dar a doua zi dis de dimineata m-a luat maica-mea in brate si m-a scos pe balcon si atunci am vazut si eu marea si rasaritul si vapoarele in departare (pe atunci mai aveam flota ocanica)… A fost minunat, un adevarat moment Kodak. :))
Cel mai frumos răsărit de Soare l-am văzut prin ochii iubitei, după un apus de Soare romantic !
Eram la mare…la Eforie. Imi luasem camera video sa surprind momentul in care soarele-Zeul Ra iese din mare. Mi-am pus camera pe trepied, am orientat-o spre rasarit si ca un bun observator am asteptat clipa mareata. Nu am venit insa cu mana goala. Stiam ca asteptarea nu ma caracterizeaza asa ca, mi-am luat niscai
beri cu mine in geanta frigorifica. Erau 3 glaji de Heineken si o bere Silva Bruna! Am privit rasaritul cu nesat si sorbeam berea rece din sticlele transpirate asemeni unui trup de fecioara asudat in salile de fitness. A fost un moment de neuitat si sper sa-l repet…
Rimini,clubul din golf si plimbarea pana acasa dansand in rasaritul soarelui. El si eu cu muzica ce se mai auzea in surdina de la terasele si cluburile din zona.In mana incaltamintea si zambet larg pe buze.