Am intrat calendaristic vorbind intr-un nou an.
Bine ai venit, 2012!

Nu stiu daca este de bine sau de rau, daca pe fundul cosului din nuiele impletite se alinta si altceva in afara
sperantei sau doar aceasta probeaza rochii una si una pentru zilele ce vor sa vina.

Timpul care trece este asemeni relatiilor de iubire. Isi coafeaza parul inainte sa mearga la culcare si fumeaza intotdeauna prima tigare la cafeaua de dimineata.

Sta, rumega atent fiecare clipire sau dorinta si din cand in cand te inalta sa te izbesti in treacat, tare de pragul de sus.

2011 a trecut mult prea repede, dar a asezat pe masa cartile invingatoare. Mai rau nu a avut voie sa fie din niciun punct de vedere al existentei mele, a fost tocmai bine.

Raman aproape cei pe care ii iubesc, am dezvoltat noi relatii sau proiecte, am mai adunat o stiva de dosare si multe articole pe blog…deh, pasiune.
S-au asezat lucruri, sentimente si covoare, am luat decizii si am facut pasii pe care i-am simtit.

Sunt obosita si timida linistea imi face cu ochiul: ia-ma mai aproape, pot fi cea mai buna prietena a ta.

Imi doream sa ajung in Sighisoara de mult si s-a intamplat in luna Iulie, asa cum RR mi-a oferit ocazia sa ajung la Sarmisegetuza si sa revad cetatea Fagarasului si cel mai frumos cer ever din Romania, la Sambata de Sus.

Stiu ca exista vorba aia: nu aduce anul ce aduce ceasul, insa mai stiu ca in afara intamplarilor care tin de sanatate sau vreo circumstanta neplacuta sau nepotrivita, omul isi mai face uneori norocul si cu mana lui.

Sunt momente cand nu inteleg bucuria trecerii unui an, cand vrem sa scapam de tot ce a fost si mereu ne dorim un alt inceput, cu pretul imbatranirii.

Consider ca fiecare clipa pe care am trait-o, buna sau rea ne reprezinta si face parte din noi si oricat de mult ne dorim uneori sa ingropam mizeria sub un covor nou, ea tot razbeste la suprafata la un moment dat.

Uneori mi-e greu sa ma trezesc dimineata si sunt nervoasa din cauza asta, insa de fiecare data ma straduiesc sa vad doar partea plina a paharului: pot sa ma trezesc dimineata, am pentru ce sa ma trezesc si la ce sa visez apoi fie si cu ochii deschisi.

Dupa gust si nevoi.
Dupa gust si nevoi.

Intampin pe 2012 cu o oarecare rezerva, cu agenda deja scrisa pentru urmatoarele luni, cu date bine stabilite.

Nicio clipa nu este ca alta si uneori planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ.

Poate acesta este uneori si motivul dezamagirilor pe care le traim toti.

Am invatat sa iau lucrurile asa cum vin si sa ma bucur de tot ce mi se ofera.

Si placinta taraneasca cu dovleac este gustoasa, dar si o prajitura cu visine si strat gros de ciocolata.

Un 2012 cu sanatate si realizari tuturor!

articol programat

Un an intr-o prajitura!

Comments

4 thoughts on “Un an intr-o prajitura!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.