A devenit un frumos obicei, ca in Fagaras, intre vecini, sa ne impartasim nu numai bucuriile sau necazurile,
ci si bucatele proaspat gatite, nu neaparat de sarbatori sau cu vreo ocazie speciala.
Mi-o aduc aminte pe mama care cand facea prajitura (pentru ca este foarte priceputa) si ma trimitea fuga cu farfuriuta in vecini sa le duc mostra.
Iar vecinii, la randu-le ne intorceau vizita surpriza in acelasi fel.
Asta se intampla cu multi ani in urma…
In fiecare scara de bloc exista asemenea mici comunitati sau “familii extinse” in care se mai pastreaza aceasta traditie.
Asa este si in scara blocului in care traiesc eu.
Astazi, vecina “de la trei”, a facut niste gogosi parfumate, rumene, vesele si voioase, umplute cu dulceata de visine amare.
Nu stiu exact cate a produs, insa, ne-a trimis,”la patru” cu o caserola plina cu asemenea bunaciuni!
Bunicuta, ca ea a urcat, a venit cu bucurie, pentru ca astfel se intaresc legaturile interumane, lucru minunat de altfel. Cum si Domnul Iisus a zis “iubiti-va asa cum v-am iubit Eu”.
I-am deschis usa, imediat ce am auzit soneria, fara sa ma mai uit pe vizor, pentru ca anumite chestiuni se transmit telepatic…
Venise cu un pachetel frumos deghizat sub un servet de in alb-maculat si mi-a zis: uite, ceva sa va indulciti
spiritul.
Mi-a patruns in nari mirosul Dumnezeiesc, care razbatea timid de sub servet! 
Erau sapte gogosi care stateau frumos, pudrate in cutie.
I-am multumit si sa nu plece ca de la o moara stricata, i-am daruit in schimb sapte sarmalute si o sticla cu zeama de varza.
Ne-am urat tot ce este mai bun pe lume, ne-am bucurat ca in ciuda vremilor atat de agitate suntem lucizi la minte si la spirit.
Dupa ce bunicuta a plecat, m-am repezit aseemeni unui erete la cutiuta cu gogosi si am devorat fara sa clipesc doua dintre ele, nu inainte de a le poza,in vederea alcatuirii prezentului articol! 🙂
La multi ani cu bucurie si cu gogosi doar in farfurie!
Slava Domnului ca mai exista asa ceva! Credeam ca s-a pierdut peste tot acest obicei frumos! Multumesc pentru incurajare si pentru aroma care mi-a umplut celulele! 😉
Revin si cu alte ocazii. Este adevarat, obiceiul s-a cam pierdut dar conservator cum mi-s din fire, duc traditia mai departe. 🙂