Nunta pe pelicula foto

Totul a inceput pe 9 ianuarie.
Era o zi senina, cu zapada proaspat asternuta; nu apucase sa fie batatorita de incaltarile trecatorilor grabiti sau de pneurile autovehiculelor insensibile la albul imaculat.

Fusesem solicitat sa filmez si sa pozez nunta unor buni prieteni de-ai mei. De curand intrasem in posesia unei camere foto marca Olympus IS 1000 (profesionala la vremea aceea) si imi mai cumparasem eu o camera video pentru amatori.

Invitatia imi picase la fix! Ma dotez cu doua casete pentru camera video si cu 4 rolfilme pentru aparatul foto si ma prezint la casa mirelui, de unde pornim sa luam nasii si in final mirele sa-si ceara…mireasa desigur. Urmam pasii conform traditiei si totul decurge ca la carte. 🙂

Mare tambalau, hora in fata blocului, zeci de curiosi priveau cu zambetul pe buze alaiul care s-a pornit in vederea unirii a doua destine.

Dupa indelungi “parlamentari si negocieri”, iese mireasa din casa.
Lumina lampii cu neon de deasupra usii ii conferea un plus de stralucire si ma incercau niste emotii placute. Am surprins delicat momentul in care insusi mirele, isi stergea o lacrima ivita in coada ochilor care priveau cu nesat “zana alba”.

timpul trecea rapid si trebuia sa ajungem conform programarii la ofiterul starii civile pentru incheierea formalitatilor de cununie civila, apoi la biserica unde cununia religioasa avea sa dureze mult mai mult… Semanam foarte bine cu un fotograf aflat intr-o tara straina unde, spre surprinderea-i totala, are ocazia sa filmeze scene dintr-o nunta care respecta in oarecare masura traditia romaneasca.

Monitorizam in permanenta timpul ramas pentru filmare pe caseta si numarul de poze facute.
Nu voiam sa dau chix! Nunta este deosebit de interesanta daca o privesc prin obiectivul camerei de luat vederi sau al camerei foto.
Ii vad pe toti cum greu fac fata emotiilor, pot privi tinerele domnisoare care-si etaleaza ce au ele mai frumos, fara a fi interpretat gresit. Doar sunt cel care filmeaza si pozeaza! 😀

Terminandu-se cununia religioasa, nu ne mai ramane decat sa ajungem la restaurant, unde ne asteptau mesele frumos aranjate, cu gustari si sticle pline cu licori diverse: bere, rachie si vin.
Eram lihnit de foame, iar acest lucru a fost observat de nasa care vine langa mine, ma ia tandru pe dupa umeri si imi sugereaza sa iau o “schpritz pause”.

Trebuia sa imi refac resursele pentru ca aveam mult de lucru pana dimineata.
Aveam masa mea, langa tanara pereche cu care mai glumeam impartasindu-le din vasta mea experienta de familist.
Ma plimbam nestingherit printre mese, pozam, filmam, eram peste tot asemeni Duhului Sfant.

Nu mai aveam emotii, pentru ca de-acuma privirile erau tintite exclusiv asupra mirilor si a nasilor.

Timpul trecea relativ repede, cand un tanar se apropie de mine si imi spune la ureche ca vor sa fure mireasa si ca trebuie sa fiu pe faza, sa surprind momentul.
In toiul dansului, dispare mireasa lucru care nu a scapat ne imprimat pe caseta. Imagini si momente inedite au fost surprinse de camera video, care inregistra nepasatoare.

Ceasul isi numara secundele, iar eu simteam asta din plin.

Imi aduc aminte ca am baut cafea ca puteam sa umplu un bazin olimpic cu ea si tot “imi cadeau ochii in gura”. Pe nuntasi ii vedeam cum trec usor-usor de la starea de om cu care puteai vorbi, la starea de om caruia trebuia sa-i tipi ca sa te inteleaga.

Muzica greu reusea sa acopere vacarmul lautarilor de ocazie, care din prea mult alcool s-au apucat cu vocile dogite sa intoneze diferite piese din repertoriul propriu.

La inceput, a venit Preotul care in urma unei rugaciuni de multumire a binecuvantat bucatele si pe tinerei.
A vorbit un singur om si au ascultat alti 150.

Ei, dupa mai multe pahare, au inceput sa vorbeasca toti 150 meseni si nu-i mai asculta nimeni…
A sosit momentul mult asteptat: darul!
A meritat toata osteneala si nesomnul indurat ca sa surprind momente, unele demne de emisiuni de satira si umor.

Ce mi s-a parut fairplay, a fost faptul ca darul nu s-a strigat asa cum se obisnuieste. Fiecare a primit
la masa un plic cu numele in care a pus darul care mai apoi a fost “recoltat” de miri intr-un cosulet de nuiele foarte frumos facut.

Imi sarise somnul in ciuda caldurii din sala si la finalul ospatului, m-am infruptat si eu din licorile lui Bachus, dar fara sa mi se innoade limba-n gura sau picioarele pe strada.

Primisem “ordin strict” sa nu editez CD-ul pe care urma sa copiez nunta.
Tinerii voiau ca filmul sa fie necosmetizat.

Premiera filmului a avut loc la tanara pereche, in noua lor casa.
Ne-am amuzat, am facut glume de bun simt la cele surprinse pe camera video si de camera foto. A fost o experienta unica si deosebita pentru mine filmarea acelei nunti.

Ei, eu stau in Fagaras, va recomand un fotograf de nunta in Bucuresti si un magazin online cu rochii de mireasa. Capitala e prea departe pentru mine.

Comments