Ce ma mai amuza cand primesc tot felul de caracterizari care nu au nicio legatura cu realitatea.

Fiecare are dreptul sa traga o concluzie, insa exista o diferenta clara intre ceea ce simtim si ceea ce gandim, oricat i-ar placea fiecaruia dintre noi sa se minta.

Nu ne masuram mintile si nu ne ascutim dorintele, ci ii judecam pe cei din jur dupa propriile sentimente.
Iar sentimentele nu sunt altceva decat masura puterii.
Cum totul pe lumea asta e simpla chimie, de la puterea de regenerare a celulei si pana la ultimele studii din laboratoare asupra medicamentelor care contribuie in mod voit la mutatii genetice, asa daramam sau construim cate o lume destinata fiecarei zile prin ceea ce simtim.
Toleranta sau respectul nu sunt sinonime compromisului, ci unei evaluari corecte a realitatii, a impacarii cu directia in care se indreapta lumea.

Sunt convinsa ca nimic nu este intamplator si am pierdut de mult sirul asa-ziselor coincidente.
Oamenii seamana intre ei asemeni picaturilor de apa si nu exista nimic dupa ura sau iubire.

Oare cum ar arata lumea fara sentimente si care ar fi uzuara care ar misca-o?

Odata, intr-o discutie, un prieten mi-a spus ca nu conteaza cu cine iti incepi viata sexuala si cat de frumos e posibil sa fie momentul, cat de tandru si imbracat in iubire, ci conteaza ceea ce faci dupa aia.

Nu am crezut niciodata in reguli si doar m-am adaptat lor, nu sunt omul compromisurilor si am momente cand sufar crunt cand sunt judecata pe nedrept, insa am invatat ca nu am sa schimb niciodata oamenii si am invatat sa tac si sa ma amuz pana la urma in mintea mea, sa las pe fiecare sa gandeasca asa cum poate, in loc sa pornesc un atac in replici. Am invatat ca exista dreptul la opinie, fie si una gresita; dincolo de greseala na, mai se naste un drac in fericire superficiala si ramane mereu partea plina a paharului.

Nu am urat niciodata pe nimeni si nu am cautat razbunarea, dar am iubit sincer si am incercat sa inteleg intotdeauna mecanismele greselii. Vizualizam candva gramada cu fan proaspat al carui parfum e cu siguranta sursa de inspiratie pentru vreun folkist indragostit:D si ma apucam sa despic fiecare fir pana iesea maduva.
Daca era bolnava trecea de-o parte.

In 2003 Micky mi-a dat, fara sa ceara vreodata ceva in schimb, desi putea sa ia cu de-a sila, o lectie de prietenie la care nu ma asteptam. Ca Micky poate sunt multi care ascund o inima cat o paine, sub o haina cu tinte, tatuati pana in dinti si aparent periculosi.
Prima regula e sa nu judeci dupa aparente si sa nu te astepti sa gasesti comoara ingropata in malul nisipos al raului odata cu prima casma infipta in el.

Sunt regi incoronati care sunt goi pe dinauntru si borfasi care stiu sa faca diferenta intre respectul sau interesul pe care il au fata de semenii lor in societate.
Am observat ca mandria, la noi la romani e interpretata ca fiind ceva negativ si cu mandrie sarim la cearta, la bataie, cu mandrie plecam fruntea cand ne sunt incalcate drepturile. Pentru ca nu avem argumente si nu suntem informati, pentru ca ne este teama sa recunoastem ce suntem si cat putem duce, pentru ca nu ne stim limitele.
De parca ar putea fi descoperite vreodata.

Un amic imi tot repeta ca ii e teama, de el insusi, de ceea ce poate sa descopere, de implicare intr-o actiune sau alta si atunci prefera compromisul in locul libertatii.
Cum scriam si mai sus, eu nu cred in reguli, ci in puterea pe care ne-o dau sentimentele.
Si dincolo de sentimente nu e nici macar marea albastra, nici ura si nici iubirea.

Nu am inteles niciodata de ce materiei din cartea de logica i se spune logica, din punctul meu de vedere este aritmetica pura.
Si ma gandeam cu groaza inainte de a intra in clasa a 12a la cum vor decurge orele de filosofie. Pana cand in vara de dinainte, am descoperit un intreg univers cu citate, culmea din Nietzsche si Bogdan m-a invatat sa schimb perspectiva.
Dupa Nietzsche, totul a fost prea mic sa fie bagat in seama.

Iubirea, admiratia, respectul, ambitia, tristetea sau ura, disperarea, singuratatea, deznadejea, dorinta, toate adunate ne fac fix ceea ce suntem astazi. Nu banii invart lumea, ci sentimentele.
Iar sentimentele sunt construite in cadrul relatiilor cu oamenii care te inconjoara.

Si totusi, ce ma mai amuza cand primesc tot felul de caracterizari care nu au nicio legatura cu realitatea.

Respira inainte sa vorbesti, respira inainte sa te simti ranit cand de fapt nu esti. Asta m-a invatat Razvan.

Oare cum ar arata lumea fara sentimente si care ar fi uzuara care ar misca-o?

Will be continued.

Y

Comments

Tagged on:                                                     

2 thoughts on “Y

  • 25/01/2012 at 10:05 AM
    Permalink

    Nu cred ca poate exista fara sentimente! iara tu (daca imi permiti sa-ti spun asa) ai un suflet gingas si puternic, o inima mare si frumoasa si o minte sclipitoare. Na, ca m-am apucat sa te caracterizez 🙂
    Este minunat sa crezi ca lumea este miscata de sentimente si nu de bani!

    Reply
  • 25/01/2012 at 3:37 PM
    Permalink

    In my opinion thinking and feelings will always go hand in hand.
    The point is that knowledge hinders our feelings.
    Many people suck themselves full of knowledge, but don’t experience all these knowledge. Knowledge must always be followed by experience wich in you can use.
    Otherwise it’s just a hindrance to express your feelings.
    Much knowledge is a ballast that limits you to feel free.
    Only through these experience you can integrate the knowledge and it will be a real part of you. Writing this i also have a kind of emotion. But in my believe that has nothing in common with feelings. Feelings are fed by knowledge. Emotion is human.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.