Din dragoste pentru sosuri

Imi placea sa stau la bunicii mei la masa, in bucataria joasa.

Locul bunicii era intotdeauna in apropierea aragazului, bunicul era in capul mesei si eu intre ei.

Aveam un scaun inalt din lemn, vopsit in verde, mesterit de bunicul, astfel incat sa ajung.

O musama colorata imbraca lemnul masiv pe care erau asezate frumos tacamurile.

Dupa ce manca seara, bunicul isi turna un pahar de vin rosu facut din strugurii din bolta din curte.

Niciodata mai mult de un pahar, ii placea sa se rasfete, sa se bucure de munca sa.

In fata mea, dincolo de masa se intindea fereastra mare ale carei tocuri erau de asemenea vopsite in verde.

Daca stau bine sa ma gandesc si gardul masiv de la curte a fost mereu verde.
Ori aveau un butoi infinit cu culoarea asta, ori era preferata cuiva.

Visele mele sunt in culori si incerc sa pictez fiecare sentiment pe care il am intr-un curcubeu.

Portocalii erau florile de pe musamaua din bucatarie, galbena era cuveltura de pe patul mare al bunicilor mei, violet era cerul in asfintit deasupra florilor din gradina, albastru in zilele senine din vara verde asemeni portilor de la curte, iar rosu vinul pe care bunicul il facea, rosie era ciorba dulce de rosiii preparata de bunica si sosurile cu piper pe care le-am mancat intotdeauna cu placere.

Bunica facea cele mai bune sosuri din lume, groase, din rosii proaspete si boabe de piper negru, cu foi de dafin la carnea de pui sau de porc si chiftele, subtiri pentru mancarea de cartofi.
Sosul era parca un al doilea fel de mancare, atat de gustos era.

Nu imi amintesc retete, insa dragostea pe care o simteam acolo, stand la masa intre bunicii mei, m-a invatat ca mancarea nu are gust cu un singur tacam pe masa si ala al tau.

Bunica nu facea paste sau sosuri pentru ele, toate ingredientele pe care le folosea erau din munca proprie, din gradina. Ma intreb daca i-ar placea cele gatite de mine.

De ce paste?

Saptamana trecuta am fost la Unilevel Food Solution si domnul Paul Pandele, bucatar de meserie, m-a invatat o reteta interesanta.

Pe langa asta, mi-au ajuns din nou la ureche tot felul de denumiri care nu fac parte din vocabularul gastronimic zilnic al romanilor.

De exemplu stii din ce se face sosul demi glace? Sau cel brun spanion? Sosul napoli sau cel chinezesc dulce acrisor?
Mmm, cel din urma este preferatul meu, alaturi de bucati mari de ananas.

Cu siguranta este vorba de o intreaga cultura si educatie gastronomica. Stiu, parca si aud voci care imi spun ca daca nu ai bani, nu faci fite si mananci si cartofi fierti cu paine.
Da, insa pune un pic de sos, fie el si traditional din rosii fierte cu foi de dafin si piper, asa cum prepara bunica mea si ai sa vezi ca ziua pana si gandurile capata alta culoare.

Reteta de paste am sa o scriu maine. Va las sa vi se faca pofta bine.
Deocamdata cateva fotografii.

Cu Julius, Anne-Marie, Bogdan, Carmen, Ionut, Raluca, Aura.

Comments