Mi-am intins palmele ude si in miscarea lor febrila am daramat raftul cu carti.
Pipaiam, insa cartile cu coperte lucioase mi-au alunecat din maini si in intunericul gros nu am mirosit pe cea cautata.
Era un joc urat, un joc in care panica m-a cuprins si simteam ca imi pierd si ultima farama de incredere intr-un soare care avea sa apara in raze calde doar in cateva ore.
Nu mai era loc, nu mai puteam astepta.
In minte imi rasunau pasajele din Pisica…..
O vanzatoare de legume mi-a spus odata: “Ce tot alegeti atata? Ardeii sunt ca oamenii, toti sunt la fel! Cum ziceam, nimic supra-realist. Dar decid ca pe toti trei sa-i cheme Andrei. Simpla conventie. Se face. Nu ma ocup de ei.
Caut cu mainile mele pe masa goala. Degete raschirate. Degetetul mic de la mana stanga are o imperfectiune. O lipsa……”
Mi-am intins palmele ude si in miscarea lor febrila am daramat raftul cu carti.
Intunericul a cuprins dorinta si dorinta s-a inecat intr-un pahar cu vin.
Nu mai am timp, o ora este deja prea mult si un minut este mult prea putin sa gasesc fix ceea ce caut.
Cuvintele imi suna in minte, ma colinda febril si imi cauta umbra ultimului sentiment pe care l-as fi putut avea vreodata.
Mi-am intins palmele ude si in miscarea lor febrila am daramat raftul cu carti.
Dar cartile nu mai sunt, au fost vandute odata in nebunia momentul pentru un gram de placere.
Totul se plateste mai devreme sau mai tarziu!
Fie ca inseli, fie ca iubesti sincer sau ca te-ai pierdut printr-un cartier marginas in speranta ignorantei.
Rasaritul ala este doar o oaza de minciuna. De fapt nici nu cred in minciuna.
Cred doar in puterea cuvintelor si in jocul lor, in cheia Sol si in corzile rupte.
Totul se plateste mai devreme sau mai tarziu, toti ardeii sunt la fel, mi-a spus vanzatoarea aia de legume in randuri ratacite.
Strazile intunecate si zambetele pe care mi le inchipui acum, amintirea razelor si inca o ora inseamna prea mult.
Sper sa pot desface sticla aia de vin. 😀
Citatul este din povestea Pisica aparuta la Gamma, intr-o carte numita “Un fel de descalecare”
mda, toate la timpul lor, o spun si inteleptii lumii, aia de-i citesc eu 🙂
Dar multumesc. Ma bucur sa aflu ca ai asa o parere buna despre mine 😛
sau poate i-ai citit si tu :)))
Cum era semnul ala pe care il faceam cu degetele cand eram copii ca sa nu avem ghinion? 😀