In locul unei o iubiri de-o zi pana dimineata, mai bine o prietenie sincera pe viata!
Mi se pare fair chestia.

Nu se cumpara, nu se mosteneste si nu se imprumuta.
Prietenia se dobandeste, se daruieste si infloreste odata cu trecerea timpului, odata cu anii care ne fac mai buni si mai intelepti.

Ne mandrim cu numarul mare de prieteni, iar cei care nu ne cunosc indeajuns, tind sa creada ca am fi te-miri-ce somitate omniprezenta, omnipotenta, buna de pus in rama aurita. 😀

Dar sa nu ma las purtat de melancolii primavaratice si sa stam de vorba, ca oameni maturi ce suntem cu totii.

Stim toti barbatii ca o data cu ziua de 1 martie, fetele din viata noastra primesc un martisor.
Acel simbol mic si nevinovat, legat cu snur alb-rosu sau un buchet de flori inveselesc ziua!

Inventivi din fire, ne lasam intuitia si imaginatia sa zburde prin noianul de idei, cu speranta ca vom gasi cadoul, martisorul, sau mijlocul prin care sa o impresionam pe frumoasa care ne lumineaza sufletul.

Vor aparea vanzatorii ambulanti de martisoare.
Modele diverse, inspirate din traditia altor popoare sau din folclorul autohton, atarnand de snur asteapta sa fie purtate de doamnele si domnisoarele cu piept generos plesnind de sanatate. Ce moment frumos! 😀

Cata emotie incercam noi barbatii cand intre degetele tremurand de emotie, tinem micutul dar cu acul erect, pentru a strapunge tesatura fina a bluzitei sub care stau ascunsi privirilor hulpave, doi sanisori feciorelnici, neatinsi de maini grabite.
Saaaau … doi sani care-au simtit multe mangaieri in existenta lor…

Surprindem cu placere un suras sagalnic, gen : “nebunaticule, te vede sotia” sau priviri taioase ca briciul gen: “ce mana grea ai si ce neatent esti”!

In aventura cunoasterii, trebuie sa ne asumam si astfel de riscuri!
Cei indrazneti, daruiesc articole de lenjerie intima.
Incercarea trebuie facuta 😀

Otherwise, vom suporta consecintele. Nu vedem zana aparand in fata noastra purtand pe trupu-i perfect, rodul imaginatiei noastre.

Sunt sigur ca si tu si tu daruiti martisoare, impreuna le vom “decora” pe colegele de serviciu, le vom pupa colegial pe obrajori, le vom zambi.
Dar fetei aceleia…din randul intai, care ne priveste cu dor si lacrimi in ochi cand plecam la job la ore matinale, prea matinale chiar pentru cocosii galagiosi?!!
Fetei care la intoarcerea acasa la ore tarzii, ne sare in brate, ne saruta si ne sopteste incetisor la ureche: mi-a fost dor de tine?!
Cu ea cum ramane?

Pe-al cui trup se vor mula mai bine lenjeria rosie?
Stim ce masura poarta sau ne rezumam doar la banalul martisor?

Risti?

Va saluta Vlad din Fagaras si va trimite un martisor virtual cu pupiceii aferenti. 🙂

Daruiesc cu dor, un micut martisor

Comments

Tagged on:                         

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.