…se aud chicoteli.
Priviri iscoditoare il scruteaza pe noul venit.
-„Sarut mainile”! spune acesta cu respectul cuvenit.
I se raspunde cu un „buna” flasc si lipsit de intonatie, rostit instinctiv de grupul de tinere pr jumatate goale.
Tanarul se aseaza pe scaun, iar autobuzul porneste gafaind printre nameti spre statia urmatoare.
Cu un scrasnet de otel inghetat, corabia rutiera opreste in statia „13 Decembrie” de unde urca o batranica cu doua sacose in maini.
Baiatul o zareste si o ajuta sa urce, apoi ii cedeaza locul.
Soaptele rautacioase venite din grupul fetelor puse pe sotii nu il descumpanesc.
Se intoarce respectuos catre fete si cu acelasi glas cald, le ureaza calatorie placuta.
Urma sa coboare la urmatoarea oprire.
Cavalerismul desuet, din punctul de vedere al tinerei generatii, nu prea mai are ce cauta nici in politica, nici in scoli… Nicaieri.
Gramatica are prea multe pronume personale. Este prea aglomerata si creeaza stari de anxietate.
La auzul cuvantului „dumneavoastra” unii nu stiu ce trebuie sa faca si li se perpeleste ego-ul asemeni unui solenoid intr-un camp electric.
Codul bunelor maniere inseamna respect pentru cei din jur si respect pentru tine insusi.
Putini stiu ca domnisoarelor nu li se „pupa” mana in public.
La fel de putini stiu ca „distanta regulamentara” de 40cm trebuie respectata, atunci cand vorbesc cu cineva.
Au aparut omniprezentele telefoane mobile nelipsite din dotarea oricarei persoane si uneori convorbirile intre corespondenti, nu de putine ori, fac deliciul publicului.
Traficul auto in marile orase este adesea foarte aglonerat, iar participantii la acest du-te vino, asemeni unui perpetuum mobile, uita ca asemeni lor, sunt si altii.
Uita ca a fi conducator auto este un drept, nu un privilegiu si nu catadicsesc sa-si „blagosloveasca” semenii cand considera ca este necesar…
In anii dinainte de cel de-al doilea razboi mondial, familiile cu dare de mana isi trimiteau odraslele sa studieze la „Viana” sau Paris…
Acolo invatau cum sa se imbrace, cum sa se poarte, studiau gesturi pe care trebuiau mai apoi sa le puna in practica la intrarea in inalta societate.
Tot in acea perioada vocabularul nostru s-a imbogatit cu o multime de expresii „occidentale” care au fost aduse de acesti tineri plecati sa-si desavarseasca felul de a fi.
Auzim astazi „Bonjour”, „Merci” , „Pardon” iar lista poate continua.
Timpul trece, timpul vine. Toate-s vechi si noua-s toate… Suntem un popor aflat la „intersectiunea” occidentului cu orientul.
Ne-am imbogatit visteria lingvistica cu tot felul de apelative sau expresii care mai-de-care fistichii, insa respectul acordat persoanelor in varsta, parintilor, oamenilor care ne conduc destinele nu trebuie sa dispara.
Spune-mi cu cine te insotesti,ca sa-ti spun cine esti…
Deh, dar asta e ce gandesc eu, tu poti afla despre maniere si respect, astfel incat sa iti construiesti propria conduita, intr-o carte aparuta la editura All, un nou cod al bunelor maniere.
articol scris in cadrul campaniei #Valluntar
regulamentul il gasesti aici.
Suntem un popor aflat la “intersectiunea” occidentului cu orientul. – cat de bine zici… imi place articolul, e inedit 🙂
Multumesc pentru apreciere. Intr-adevar, suntem un popor balcanic si invatam usor anumite chestiuni…doar cele care ne convin.:)
P.S. Am sa revin cu asemenea postari. Cu respect,Vlad