S-a lasat seara peste catunul linistit din creierii Muntilor Fagaras.

Felinarul isi imprastia lumina aurie care danseaza vesel pe peretii de lemn ai cabanei intr-un ritm natural si imperturbabil al focului din semineu.

Trosnetul discret si mirosul de cetina ma indeamna la visare…

Mi-am invitat sotia la munte, sa petrecem o saptamana de vacanta la o cabana retrasa, departe de viata tumultoasa a marii metropole.

Cabanierul, bun prieten de-al meu, mi-a dat mana libera la bucatarie. Stia el ce stia…

Venisem de acasa cu un bagaj destul de consistent care continea 10 litri de vin alb, productie
proprie, vechi de un an, cateva produse semi- preparate si pui de la Agricola Bacau, portocale, unt…
In fine tot ce trebuia pentru un festin savuros care sa ne bucure spiritul si papilele gustative.

Ne-am aranjat in camera cu pat dublu care era acoperit cu o patura mitoasa din Maramures si am iesit “in inspectie”.

Totul era frumos aranjat si cu gust.
Ma simteam ca un personaj din povestile fratilor Grimm. 🙂

Maria, ca asa o cheama pe sotioara mea, a ramas sa faca un dus.
Drumul a fost ceva mai greu din cauza zapezii si a frigului.

Avea nevoie de o revigorare rapida!
Imi scot din ranita burdusita arsenalul pentru epopeea culinara cu care aveam sa o impresionez pe cea care si-a legat destinul de al meu.

Cotrobaind printre cratiti si tigai intr-un dulap dosnic, gasesc un magnetofon Rostov si o sticla
de Horinca de pruna de la mama ei, pe care scria cu marker negru “pussies not allowed”! 😀

Pun la intamplare o banda si spre placuta mea surpriza, batranul “Ivan” incepe sa functioneze.
Acordurile trupei Rammstein au inceput sa se auda cu generozitate in cele doua boxe bass-reflex de 200 wati. Mmmminunat!
Am exclamat si am trecut repede pe interes, dar nu inainte sa gust din licoarea care avea “ban” pentru anumite persoane.
Un fior placut mi-a strabatut intreaga fiinta asemeni curentului alternativ de la priza!

Nemtii isi cantau piesa iar eu ma apuc de bucatarit.

Imi facusem un plan chiar inainte de a pleca de acasa si voiam cu orice pret sa il duc la bun sfarsit. Stiam ca pot!

In consecinta: aprind focul la cuptor – ceea ce nu scrie in toate cartile de bucate si din cand in cand, ii sustin vocal pe rock-erii de pe banda magnetica.

Desfac puiul din ambalaj si-l transez.

Pui cu portocale
Pui cu portocale

Voiam sa fac pe langa o supica de pui, ceva rafinat si savuros, ca seara minunata care se pregatea sa ne ispiteasca cu intimitatea ei.

Separ pulpele, aripile si pieptul.
Din aripi si pulpe aveam sa fac o supa iar cu pieptul (de pui de sigur :D) aveam sa fac o declaratie culinara.

Dar sa va dezvalui reteta.

300 gr. piept de pui de la Agricola Bacau, 40 gr.unt, 2 linguri de faina alba, 50 ml.vin alb, sucul de la o portocala mare, o portocala intreaga si sare dupa gust.

Modus operandi: feliile de piept se bat usor si se trec prin faina alba, avandu-se grija sa nu fie prea ude.
Untul se topeste intr-o tava in care mai apoi se aseaza feliile de piept de pui care trebuiesc rumenite usor pe ambele parti.

Dupa ce s-au rumenit, se toarna vinul, iar flacara cuptorului trebuie marita pana la evaporarea lui si se pune sarea.
Se adauga apoi sucul celor doua portocale, iar tava se acopera si se lasa sa fiarba incet la foc mic inca 10 minute.

Feliile de carne se scot pe un platou si se aranjeaza astfel: intre feliile de piept se pun alternativ felii de portocala taiate subtiiiireee.

Peste toata simfonia asta se toarna sucul din tava…

Am aranjat masa intr-un mod inedit, dar si romantic in acelasi timp.

Supa de pui
Supa de pui

Tinutele noatre fiind lejere, nu am avut nevoie sa respectam tigorile etichetei si am recurs la tot
soiul de improvizatii.
Desigur ca friptura am servit-o din farfurii intinse !

Supa care intre timp se finalizase, am servit-o din strachini de lut ars.

A fost pentru prima oara cand mancam cu lingura de lemn!

In premiera pentru sotia mea, la supica de pui aveam pregatit hrean cu smantana de bivolita.

Pe cat de negre sunt bivolitele, pe atat de alb si dulce este laptele lor.

Cina a fost mai mult decat o imbinare de idei culinare si declaratii reinoite.
A fost un vis devenit realitate palpabila si sunt convins ca insusi Zana Primaverii a gustat
din bucatele mestegiugite de mine in ritmurile rockului si savurate in acorduri de cafe concert.

Dupa o masa copioasa si gustoasa, orice om gandeste altfel!

Fericiti sa fiti!

Mananc deci traiesc.Traiesc si iubesc.

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.