Putini dintre locuitorii comunei Sercaia, aici fac referire la cei tineri si foarte tineri, cunosc legenda comunei, de unde i se si trage numele Sercaia in romaneste Schirkanyen in germana si Sárkány limba maghiara.

Batranii spun cu vocea tremuranda de emotie, ca odata, foarte demult, pe cand sfintii umblau printre oameni si faceau minuni, comuna Sercaia era una dintre cele mai frumoase asezari din zona.

Aici traiau in buna vecinatate deopotriva sasi, unguri, romani si tigani desigur.
Oamenii se ocupau cu cresterea vitelor si cu agricultura.

Toate erau bune si frumoase daca vitele nu ar fi disparut rand-pe-rand, in fiecare zi.
Pastorul a fost banuit de lucruri nu tocmai curate iar satenii, s-au hotarat sa il inlocuiasca cu un altul venit din alt sat.

Viata satului si a animalelor a revenit la normal pana cand intr-una din zile, linistea ar fi fost tulburata de strigatele pastorului care cu parul in vant si cu ochii iesiti din orbite, striga cat il tineau bojocii ca o dihanie mare si fioroasa le mananca oamenilor vitele.
Banuitori din fire, dupa cum bine-i stim, taranii nu au crezut pana cand vitelul cel mai aratos din toata turma a disparut!

S-au adunat satenii la sfat si l-au chemat si pe ciurdar sa le explice si sa le arate, unde vazuse dihania cea fioroasa.
S-a format un grup de flacai voinici, vreo 7 la numar si pornira inspre locul cu pricina.

Mergand ei asa, la un moment dat de dupa un deal se auzi un muget fioros.
Zgomotul venea dinspre Dealul Gridului, cunoscut ca fiind adapostul multor jivine.

A fost odata ca niciodata
A fost odata ca niciodata

Flacaii se hotarara ca sa trimita o iscoada ca sa vada care era natura zgomotului si de unde venea. Nu au trebuit sa astepte prea mult intoarcerea iscoadei, pentru ca baiatul alerga, manat parca de o legiune de draci nervosi! Si-a tras sufletul si-a venit in fire, dupa care flacaul cu vocea gatuita de frica le-a povestit celorlalti ca intr-o grota din deal, salasuia un un animal mare si fioros cum nu mai vazuse in viata lui si a inceput sa il descrie.

Din spusele flacaului, satenii si-au dat cu parerea, ba ca ar fi o pasare gigantica, ba ca ar fi un urs cat casa…

In cele din urma, s-au hotarat sa ucida animalul.
S-au intrunit din nou la sfat si au gasit de cuviinta ca pentru a-l prinde si ucide pe animal, mai intai trebuie sa il momeasca.
Au sacrificat taurul cel mare, umplandu-i pielea cu bulgari mari de var nestins…

S-au apropiat noaptea, pe furis de vizuina dihaniei si au proptit momeala in cativa pari, sa semene cu un vitel ratacit de turma.
Dimineata cand s-a trezit dihania cea fioroasa si fiindu-i foame, a iesit la vanatoare, dar a gasit momeala in apropierea vizuinei sale.

Fara sa mai stea mult pe ganduri, a infascat-o si a hartanit-o.
Din cateva inghitituri, nu a mai ramas nimic din ceea ce a fost odata un taur mare si frumos…

Satula dihania, cauta apa pentru ca i s-a facut sete dupa asa o masa copioasa si porni spre un izvor
care era in apropiere sa se adape. A baut vartos si s-a saturat.
Varul nestins din burta animalului si cu apa, a inceput sa fiarba!
Fierbea din ce in ce mai tare pana cand din cauza presiunii mari, animalul a plesnit!

Cand s-au apropiat satenii sa vada cine sau mai bine zis ce la fura vitele au descoperit cu surprindere ca era un fel de sarpe mare cu aripi si gheare puternice.

Vazandu-se scapati de necaz, au chefuit si au petrecut 3 zile si 3 nopti de bucurie.
Se lasase iarasi linistea peste satul care dupa aceasta aventura, fusese numit “Serpesti” din care mai apoi a derivat numele “Sercaia”…

Legenda comunei Sercaia

Comments

Tagged on:                         

9 thoughts on “Legenda comunei Sercaia

  • 06/04/2012 at 8:19 PM
    Permalink

    Da, imi place ce se scrie despre Sercai, mai ales ca in prezent am cumparat casele sasilor iar strada principala, locuita odinioara de ei, a devenit strada noastra… a rromanilor :)))))

    Reply
    • 07/04/2012 at 7:06 AM
      Permalink

      Asa este si le pare rau sasilor dar din pacate, e prea tarziu pentru ei 🙁
      Mersi fain pentru comment 🙂

      Reply
  • 06/04/2012 at 8:24 PM
    Permalink

    Ce povestioara simpatica… Mai vrem, mai vrem…

    Reply
    • 07/04/2012 at 7:11 AM
      Permalink

      Eram in clasa a III a sectia germana… Povestioara o stiu de la unul din fostii mei profesori. 🙂

      Reply
  • 08/04/2012 at 11:43 AM
    Permalink

    E frumoasa legenda, o stiu de mic copil si m-a fascinat si continua sa ma incante si in prezent. Felicitari pentru ideea de a o publica. Mi-ar placea sa cred ca primul comentariu e unul ironic.

    Reply
    • 12/04/2012 at 7:56 PM
      Permalink

      Ai dreptate, este o unda de ironie in primul comment dar este foarte adevarat.
      Sasii au plecat, tiganii le-au intrat in case. Ce-au facut din ele se vede…:(

      Reply
  • 10/04/2012 at 11:53 AM
    Permalink

    Foarte captivanta poveste si nu numai este si foarte interesanta, desi am fost in Sercaia acum o saptamana nu am auzit legenda.

    Reply
    • 12/04/2012 at 7:58 PM
      Permalink

      Tocmai asta este, Gabriela, putini cunosc legenda.
      Daca revii in comuna ai sa afli mai multe.
      Trebuie doar sa stii pe cine sa intrebi! 🙂

      Reply
  • 03/03/2013 at 9:31 PM
    Permalink

    legenda asta este istoria pe care se bazeaza intreaga sercaie
    te felicit vlad caci aceasta este singurul site pe care pot gasi legenda

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.