“Stiu c-ai sa ma certi si apoi c-ai sa ma ierti..” si mai era una “dupa atata frig si ceata, iar se-arata soarele, acum nu ne mai ingheata nasul si picioarele”.

Uitasem sursa exacta, pana cand intr-o seara pe cand ma plimbam in parc, am revazut chipul atat de familiar…

Astazi ma bantuie dorul “si iar e vant afara si marea o sa ma doara…” si totusi vreau sa revad marea.
Stiu ca valurile alea nebune or sa ma infioare din nou, cu tandrete si linistea noptilor fara luna, cand nisipul poarta inca pasii umezi al celor care l-au biciuit peste zi.
“Vara asta am sa ma indragostesc de tine”, cand firul ala de nisip se transforma in aur si inelul domnitei straluceste in locul lunii intunericul tristetii.

“Te mai vreau si azi, ca o ploaie de lumina, peste trup sa imi cazi si intr-o liniste deplina sa colind cerul in ochii tai… dorul sa-mi alin”.
Stii la ce se refera romantismul in majoritatea operelor de arta? La povestile de iubire neimplinite.
Cand ritualurile zilnice se suprapun sentimentelor, acestea crapa, se erodeaza. Asta ar fi teoria generala. Eu cred insa ca dincolo de “darile” sociale, sunt dorintele si ceea ce isi doreste fiecare dintre noi in viata, azi sau maine poate fi diferentiat nu prin realizarile bifate pe agenda, ci prin sentimente, atat.
Pana cand nu ajungi intr-o anumita situatie nu ai cum sa o intelegi; acel “inteleg” pe care il rostim toti la auzul povestii X e unul fals. Dincolo de asta, poate nici macar nu constientizam importanta unui anumit moment pentru cel de langa noi sau pentru propria persoana.
Inteleg…

“Eu sunt magican, nu vrajitor. Fac jonglerii cu viata mea. Acrobat…ca la magician ii iese, la acrobat ii mai iese si pe dos.
Cand am zis ca esti invitata in mod special la balciul meu, nu am glumit; jur ca ai…invitatie la circul pe care il traiesc zi de zi”

Imi ocup linistita fotoliul pe care mi l-ai pregatit in primul rand, marea e senina si noaptea e luminata de luna, iti aud pasii ratacind prin lume si cautarea lor nebuna. Cauti, dar nici tu nu stii ce cauti.
Vise….

“Ce frumos se vede de la inaltime, pacat ca nu sunt la inaltime.”
“Stiu c-ai sa ma certi si apoi c-ai sa ma ierti..” stii vrajeala aia? Ca alta nu imi vine in cap 😀

Acrobatii si soapte

Comments

Tagged on:         

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.