“Mi-e un dor de luna lui cuptor de-as veni pe jos pana la tine…”

Marea intreaga n-ar putea scufunda, toata dragostea asta, stii bine..

Saptamana trecuta mi-a fost dor, am luat harta in brate si dupa ce am ratacit pe o strada si pe o alta strada, am ajuns. Inflorise iasomia si am incercat sa caut locul unde era ingropata broasca testoasa, sub trandafirii aia rosii.
Nu l-am gasit insa, perdeaua era trasa la geam si in jur, liniste.

Ma gandeam sa iti raspund cumva, stii, porumbeii calatori tocmai de aceea se si numesc asa, vin si pleaca, iar in privinta hranei e normal sa nu manance tot, lasa intotdeauna si pentru mai tarziu. In plus, in unele orase ale Europei, ca sa ii hranesti iti trebuie autorizatie de la primarie.

P.S. Daca o iei pe jos acum, pana in Iulie ajungi. 😀
Numai trimite un porumbel inainte sa nu risti, sa fiu acasa.

Cat de departe…

Comments

Tagged on:             

One thought on “Cat de departe…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.