Cand eram in liceu aveam mai multa vreme de citit, poate nu ma credeam a tot stiutoare la fel ca in acest moment, poate incercam sa inmagazinez cat mai multe informatii, cu siguranta aveam mai mult timp liber.
Orele in care citeam au fost acoperite de alte activitati “urgente”, iar internetul, cu ofertele sale a inghitit pana sa imi dau seama, rafturile pe care stau aseazate cartile, dragele.

Cand eram copil aveam un vecin, un nene care muncea undeva pe un santier de dimineata pana seara, un nene cu care mai schimbam uneori o vorba despre filme, vreme, bicicleta, haine. Stia multe bancuri si nu era niciodata trist.

L-am intrebat odata despre mesajul unui film difuzat cu o seara inainte la tv, despre poveste si ce sentimente i-a creat.

Doru, ca asa il chema pe vecinu’, m-a privit tamp si mi-a spus aproape razand: -Dar tu, crezi, Iulia, ca eu mai am timp sa desprind mesajul? Vin rupt de la munca, stau asa si ma uit, ca ma amuza si alea cu batai si alea de dragoste…

Vorbele m-au surprins, ma gandeam ce rost are sa piarda vremea in fata televizorului, fara sa inteleaga nimic. Gandeam ca mai bine dormea daca tot era obosit.

o Lectura usoara
o Lectura usoara

Daca mi-am ratat cariera, ce sa mai fac! Mi-a trebuit insuratoare, nevasta si ciorba calda. Nu poti sa le ai pe toate in viata asta. M-am conformat. Puteam sa fiu smecher acum, dar deh si facultate si munca si familie e greu….Aia e povestea din fiecare film. Povestea vietii mele pe care o citesc si o recitesc in fiecare zi cand bate soarele prea tare si sunt acolo pe schela, cand vin acasa si imi spune nevasta ca nu mai sunt bani de pantofi pentru ala mic…
Si Doru a tacut brusc, trist, cum nu il mai vazusem pana atunci.

Imi vin in minte o serie de idei, desenez scheme pentru dorintele mele, realizez o data si inca o data ca e intr-adevar, imposibil sa ai totul, din simplul motiv ca timpul fizic nu iti permite.

Ziua are doar 24 de ore, in care un om normal trebuie sa doarma, sa lucreze, sa manance, sa faca un dus, poate sa invete sau sa stranga ciorapii copiilor. Activitatile sunt diverse, intervine oboseala sau saturatia intr-un anumit moment, chiar daca te ai doar pe tine insuti, chiar daca ai si alte responsabilitati fata de familie sau prieteni.

Nu stiu daca sa imi para rau sau daca sa imi para bine ca nu mai am atat de mult timp sa citesc la fel ca inainte.
Stau uneori si ma gandesc la faptul ca era mai bine atunci, parca nu aveam atat de multe responsabilitati, nu visam perfectiunea in 1000 de domenii, aveam mai multa rabdare pentru lucruri pe care astazi le-am uitat.
Citeam uneori trei carti pe saptamana, aveam timp sa mi le si povestesc in minte, sa fac o analiza personajelor, aveam timp sa vorbesc despre cele parcurse, aveam timp si chef sa ma plimb prin parc, sa alerg sau sa ma intalnesc cu prietenii, aveam timp de teme, de somn, de visat si de scoala, aveam timp.

Nu ma simt asemeni lui Doru cand ma uit acum la un film, insa recunosc faptul ca imi este mult mai usor sa fac asta comparativ cu cititul unei carti.
Activitatea din urma cere mai multa atentie, autoreflectie si rabdare, ordine in ganduri.

Primavara si vara anului trecut le-am dedicat-o cartilor politiste si istorice, toamna, romanelor de dragoste, stiu, ciudata trecere, insa am simtit ca aveam ceva de completat, ceva de schimbat si o serie de alte sentimente si intamplari din trecut de asezat pe rafturile lor, trebuia sa fac o comparatie intre literatura sec. XVIII si cea contemporana, sunt alte viziuni, acte sociale care acopera insa sentimente vechi. Sentimentele nu se schimba niciodata.

Asemeni tie, am tendinta de a trai uneori in trecut, desi prezentul imi ofera forma completa, o scara mai inalta si totodata un intreg sir de zile in fata; e mai simplu poate sa imi amintesc decat sa planific si in ciuda tuturor noutatilor care au aparut in viata mea sa planific evenimente si dorinte mult mai riguros.
Mintea are tendinta sa retina ori lucrurile frumoase care ni s-au intamplat ori pe cele care ne-au surprins intr-un fel sau altul.
Uitarea imbraca faptul ca suntem de fapt suma tuturor lucrurilor pe care le-am invatat, trait sau cultivat.

Timp, timp, cumpar timp. Atunci e acum.
E o problema atunci cand nu mai e vreme de citit, nu e o lauda insa sa faci asta.

P.S. Ai observat ca porumbeii nu spun niciodata “multumesc” dupa ce le dai sa manance?

Lectura, intre personal si social!

Comments

Tagged on:                 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.