De cativa ani, locul meu de munca se afla langa orasul Brasov, intr-o localitate.
Aerul patriarhal si praful ulitelor imi aminteste de copilaria traita la tara, in casa bunicilor.
Alergam in joaca-mi nevinovata impreuna cu prietenii din acea vreme, ma jucam, era senin.
Viata insa, ne rezerva surprize de tot soiul…
In cazul meu, am ocazia aproape zilnic sa observ natura, mai nou sa fotografiez anumite momente din zi sau noapte, sa surprind pe camera foto un apus sau rasarit de soare.
Florile, gazele, pasarelele isi au si ele locul pe “sevaletul” meu.
Am fotografiat cateii in joaca lor prin curte, am pozat casele satenilor, am surprins Oltul “umflandu-si muschii” in albia prea stramta pentru el, cand zapezile se topesc “la deal” si-i sporesc fortele.
Nu pot spune ca viata la tara este monotona si lipsita de aerul “occidental”, pentru ca mai tot timpul vin in vizita la rude sau parinti, copiii plecati in strainatate. Masinile de lux cu destui cai putere
ridica nori grosi de praf, iar dinauntrul bolidului, se aud inevitabil, in dulcele grai romanesc
manele…
Se sarbatoreste orice! Se pun satenii pe chefuit cu orice ocazie. Se sarbatoreste ziua comunei, se sarbatoreste cu spor ziua de 1 Mai. Chiar si de Paste satenii au motive de chefuit…De aceea ne vin strainii sau orasenii la tara, in Romania life is good and we have fun ! 🙂
Iar mi-am ratacit ideile. “Sevaletul” ramane.
