Imi aduc aminte cu lacrimi in ochi de cei mai frumosi ani ai adolescentei mele…

Plecasem de acasa la frageda varsta de 14 ani, intrasem prin examen, la liceul de constructii Cai Ferate din Pitesti.

Scoala era in apropierea stadionului Fc Arges si a bazei sportive Dacia Pitesti. Aproape ca nu exista elev care sa nu practice sport.

Pe mine m-a atras sportul cu balonul oval: rugby.
Antrenamentele dure si dese, m-au calit intr-un fel anume din punct de vedere fizic si psihic, contrar ideilor preconcepute din mintea unora, cum ca acolo nu exista decat forta bruta si deloc strategie.

Antrenorul meu, d-nul profesor Rugina Ioan, avea o vorba care suna cam asa: degeaba ai forta, daca nu stii cum sa o folosesti.
Mare adevar!

Meciurile erau un deliciu, mai ales ca eram urmariti din tribune de colegele noastre de scoala si prietenele lor. 🙂

Se alerga mult in timpul meciului, practic intreaga echipa participa la faza de atac sau la defensiva. Nu exista jucator care sa stea in terenul de tinta la…pomana!

Pauzele dintre reprize, erau de doar 5 minute, timp in care, echipele isi schimbau locurile in teren se manca lamaie si se puneau la punct detaliile reprizei urmatoare; spre deosebire de fotbalistiii care beneficiau de o pauza de 15 minute, timp in care stateau comozi intinsi in vestiare si ascultau manele…

 Pe teren se desfasurau lupte acerbe in cele mai multe cazuri. La finalul meciului insa, fairplay-ul era cuvantul de ordine. Ne imbratisam adversarii si plecam impreuna la masa. Ei, acuma urmeaza partea importanta!

 Ni se serveau bucate ca pentru cei condamnati la moarte 🙂
Pe platouri imense, tronau fripturi impresurate de cartofi pai sau garnisite cu sote de mazare. Era un spectacol unic; 30 oameni impreuna cu antrenori si arbitri la masa. Parca eram facuti de aceeasi mama!

 Nu ramanea nimeni codas la masa!

Astazi, uitandu-ma printre fotografii, am dat peste una facuta in cantonamentul de la Vatra Dornei…acu` 200 ani si mi-am adus aminte de acea friptana babana cu garnitura de mazare. Mmmmmm

Am reeditat in oarecare masura peisajul gastronomic. Am facut o friptura in vin, ce-i drept dar cu garnitura de mazare. Astfel, mi-am reamintit de clipele minunate petrecute cu colegii de echipa, cand dupa meciurile extenuante, ne delectam cu bunatati, fara a da vina pe eventualele esecuri sau infrangeri.

Mancare de mazare si amintiri de cand jucam rugby

Comments

Tagged on:                     

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.