Ziua de lucru a inceput intr-o nota optimista. Toti membrii echipei, in salopete, pareau a fi o grupa de
comando, pregatita pentru o interventie rapida, eficienta si cu riscuri minime. Seful de lucrare facuse instructajul, oamenii au semnat procesul verbal.
Incepusera manevrele premergatoare scoaterii de sub tensiune a instalatiei la care urma sa se lucreze. Era o banala lucrare de revizie tehnica si de masuratori. Delimitarea zonei de lucru odata facuta si cu acceptul admitentului, incepe lucrarea. Soarele stralucea cu zgarcenie, ceea ce era bine pentru oamenii imbracati in incomodele salopete.
Se auzea doar clicket-ul cu tubulara de 13. Cric, cric, cric…
Se facea revizia camerei de stingere, a tulipei, a „contactilor deget”. Valorile indicate de aparatele de masura aratau ca totul este in limitele instructionale.
Pauza de tigare si dupa 10 minute se reia operatiunea in sens invers, adica montarea aparatajului, schimbarea uleiului care din pacate, a fost prea negru si nici „nu a dat bine” la masuratori. Cu scara sprijinita de corpul de portelen al intrerupatorului si legati in centuri de siguranta, oamenii asemeni constiinciosilor constructori ai piramidelor, trebaluiau de zor. Urcau din mana in mana galetile pline cu ulei si coborau la fel din mana in mana goale. Camera de stingere se umplea repede!
Dupa aceasta migaloasa treaba, au trecut la ferchezuirea „fustelor” camerei de stingere. Este operatiunea prin care se poate dovedi fara tagada, interventia la instalatie. 🙂
Dupa ce seful de lucrare verifica totul, se cere repunerea in functiune, dureaza aproximativ 10 minute. Primindu-se
apoi confirmarea ca totul este ok, echipa de pregateste pentru terminarea lucrarii; se aduna sculele, se demonteaza aparatajul si este transportat in atelier. Ufffaaaahhhh! Se aud exclamatii de usurare, moment de relas.
Se incinsese o discutie pe marginea finalei de fotbal care urma sa se desfasoare loc in seara urmatoare. Predictiile, previziunile, proorocirile si prognosticurile se faceau cu generozitate.
La un moment dat unul din colegi aude un racnet venind din camera unde se afla televizorul. Crezand ca
este o gluma, nu-i acodam importanta, dar numai dupa cateva clipe acel coleg speriat, vine si ne spune: hai ca Nenea a cazut si nu misca!
M-am inverzit instantaneu! Am alergat cu totii intr-acolo. Omul cazuse cu fata in jos pe pardoseala acoperita cu o mocheta groasa. I-am verificat semnele vitale si am sunat de graba la serviciul de Urgenta 112.
Apelul mi-a fost preluat in 3 secunde si i-am explicat operatoarei situatia. Aceasta, la randu-i, dupa ce a alertat echipajul Smurd, m-a pus in legatura cu unul dintre paramedicii caruia i-am explicat situatia ca fiind un posibil preinfarct. Masina Smurd a sosit rapid. Am deschis usa, permitand accesul in sala. Intre timp insa, colegul cu pricina, Nenea adica, isi revenea incet-incet, dar era confuz si nu recunostea pe nimeni.
Avea tensiunea mare 170 cu 10… Dupa un timp relativ scurt, am aflat ca de fapt Nenea, suferise o cadere de calciu. Am rasuflat usurat.
Putea fi mai rau si nu vreau sa ma gandesc cum! Totul este bine cand se termina cu bine.
P.S As dori pe aceasta cale sa multumesc Serviciului Smurd pentru profesionalism si promtitudine
Dumnezeu sa va binecuvinteze pe voi si intreaga voastra familie. Chiar faceti o treaba buna!
