Uneori imi imaginez cum omul fost adus pe pamant dintr-o alta galaxie, intre plante si animale.

Terra, noua sa locuinta a fost insa pregatita din timp, pentru ca omul, neinsemnata faptura din univers,
sa nu se simta stingher si neajutorat.
In acest scop, Dumnezeu a creat plantele si animalele, fiecare dupa soiul lor, asa cum scrie in Biblie.

In decursul miilor de ani de existenta a pamantului, omul a invatat sa cunoasca, sa deosebeasca atat plantele
cat si animalele intre ele; care sunt bune de mancat si care nu. Mancarea a devenit savuroasa, diversificata facandu-i astfel omului viata mai frumoasa.

Au aparut campurile cultivate cu legume, cereale, livezi cu pomi fructiferi, apoi crescatoriile de pasari si animale.
Astfel bucataritul, dintr-o indeletnicire anosta facuta doar in casa, a fost adus la nivelul de arta!

Tot mai pretentios, mai rafinat, omul a construit restaurante impunatoare, unde bucatarii folosesc verdeturile campului pentru asezonarea si desavarsirea operelor gastronomice obtinute din roadele pamantului.

Fripturile se pregatesc minutios si se asezoneaza cu cimbru, marar sau patrunjel. Insa unei fripturi cum nu-i sta bine asa…singura pe platou, i s-a creat o companie selecta: dressingul, sosul si desigur, garnitura! Rolul condimentelor in desavarsirea mancarurilor este determinant.
Putin piper, o frunza de dafin, putin cimbru si patrunjel, ii bucura spiritul animalului sacrificat, ajuns acum mancare.

La fel sta treaba si in cazul ciorbelor sau al supelor, stiut fiind faptul ca supa este dulce, iar ciorba acrisoara. 🙂 In consecinta fiecare preparat are nevoie de propriile-i condimente.

Daca femeile, prin natura lor, disting mai multe culori, tot asa si barbatii poseda mai multe papile gustative si de aceea doar barbatii sunt renumiti bucatari in marile restaurante.:) Pe bune!

Industria farmaceutica, isi are si ea radacinile adanc infipte in natura.
De acolo s-au obtinut si se obtin inca remedii pentru diferite afectiuni. La tot pasul, prin natura, cunoscatorii gasesc, recunosc si culeg plantele medicinale din care prepara dupa retete numai de ei stiute si pastrate cu strasnicie, leacuri. Da chiar asa se numesc: leacuri babesti.

Musetelul, caruia i se mai spune si “doctorul naturii” se gaseste pe toate miristile, fanetele si luncile in frumoasele zile de vara, pana tarziu in toamna.
Papadia, floarea galben-aurie…are frunze tocmai bune pentru o salata, care indulcita cu miere de salcam, reda sanatatea si vigoarea organismului.

In vremurile de demult, vracii si tamaduitorii culegeau fructe si plante medicinale, pentru a prepara medicamente miraculoase sau chiar banalul ceai. Asa ca si in gastronomie, cantitatile de plante pentru infuzii sau decocturi sunt precise.
Depasirea dozei de plante in ceai ar putea avea un efect fatal si in loc de remediu, ar deveni un produs nociv, astfel provocand mai mult rau decat bine. Socul- placut, aromat si usor de recoltat, creste aproape
peste tot. Florile sale albe si inmiresmate atrag albinele care isi extrag nectarul pretios pentru fabricarea mierii dulci.

Prin padurile noastre se gasesc arbusti de afin, catina si paducel. Acestea toate sunt atat plante curative, dar si potrivite pentru preparatul sucurilor racoritoare sau gemuri delicioase.

O lupta asidua se da intre medicina naturista si cea alopata; un medicament vindeca pe de-o parte, dar are si efecte secundare. In cazul medicamentelor naturiste, circula o vorba care zice cam asa: daca bine nu fac, cel putin nu fac rau!

Planele pentru ceai se recolteaza in cea mai insorita perioada din zi si se usuca la umbra, apoi se ambaleaza in pungi de hartie.

Este minunata lucrarea mainilor Lui Dumnezeu, trecem uneori nepasatori, ignorand natura, acest lucru facandu-ne tot noua rau. Ce bine-ar fi sa auzim glasul plantelor, care sigur ne-ar spune fiecare pentru ce afectiune este indicata, iar animalele de-ar putea vorbi, sigur le-am trata cu mai mult respect. Cu bune si cu rele, cu schimbarile pe care i le-am adus, natura ne ajuta sa ne vindecam ranile sufletului si ale trupului, pe noi oamenii, chiriasi pe Planeta Albastra!

Daca plantele si animalele ar vorbi…

Comments

One thought on “Daca plantele si animalele ar vorbi…

  • 14/07/2012 at 1:03 AM
    Permalink

    Eu chiar cred ca animale comunica in felul sau, ceea ce face a cred ca au sentimente desi oameni de stiinta afirma ca nu.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.