In Sighisoara as rataci o viata, o viata din alea 7397202873828203203230762628929239 pe care mi le doresc.

Din pacate este imposibil, raman doar cu visul, cu durerea pe care o simt de fiecare data cand parasesc orasul.
Reprezinta genul de loc din care nu as mai pleca; il simt asemeni unui iubit alaturi de care te contopesti, pe care il adori si in intimitatea caruia ai vrea sa ramai pe vesnicie.

Vesnicia nu exista insa; exista doar tristetea mea vis-a- vis de faptul ca trece mult prea repede hotul timp, ma pacaleste astfel incat amestec logica, dorinta cu sentimentele intr-un amalgam pe care nu l-as putea defini complet, cata vreme este vecin nebuniei.

Dezvolt obsesii, le ascut si le ascund, zbor ca sa invat sa iubesc si iubesc pentru a uita de logica.

Invat sa ascult si sa tac, sa ard aiurea, desi nu am dat inca drumul la foc, iar din fanar lipsesc oricum paiele pentru a-l intretine.

Sighisoara e orasul turnurilor, orasul pietrelor care spun povesti inspre dimineata, cand pasii sunt usori si zorile adormite inca. Este orasul fluturilor cu petale de sidef, fluturi care imbraca ferestrele caselor, acopera drumul lunii dinspre abis catre oameni.

Mi-e dor de Sighisoara, de batrana care locuieste inspre drumul catre turn si in fiecare zi vorbeste cu toti cei care au placerea de a schimba impresii, mi-e dor de luminile noptii, de sentimentul pe care il am langa turnul Fierarilor, de altfel preferatul meu. Mi-e dor de flori, de toate petuniile care imbraca cerul senin, de banca indragostitilor, de menestrelii cetatii, de muzica lor.

Mi-e dor de ploaia care cade in Sighisoara, alta ploaie in alta lume, de minunile din fier forjat, de scari si pace.

Mi-e dor de ceva ce pot atinge in rastimpuri, de orasul –iubit in bratele caruia vreau sa ma topesc.

Sighisoara- orasul iubit.

Comments

Tagged on:                 

One thought on “Sighisoara- orasul iubit.

  • 05/08/2012 at 6:21 PM
    Permalink

    The way you write about, makes everbody loves Sighisoara.
    Anyway, i can’t wait to climb the tower and listen the music
    made by minstrels.
    to walk on that wrought-iron staircase,
    to feel the “other” rain and to have peace.
    It relly can,
    to something or somebody, even at a distance.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.