Jocurile Olimpice s-au incheiat pe 12 august, stiu am ajuns cu o mica intarziere in Londra.
Planul meu e reprezentat insa de plimbare si sunt fericita in acelasi timp ca imi revad prietenii de aici.
Richmond este unul dintre cartierele Londrei, iar Twickenham una dintre zonele sale. 
Departe gandurile sunt altfel, ideile mai senine.
Ramane doar vantul care bate, doar mangaierea norilor de pe cerul senin.
Nu stiu motivul datorita caruia vad intotdeauna tot asa zisul stres de acasa ca fiind inexistent, in momentul in care nu sunt acolo, sau mai bine spus, in momentul in care sunt intr-o alta tara.
Merg pe strada in Romania si simt oameni ingandurati, tristi.
Eu una fac din tantar armasar de cele mai multe ori, sunt momente in care ma panichez fara motiv serios.
Nu imi place insa cand ceva, orice imi tulbura linistea.
Aveam nevoie de plecarea asta sa inchei sirul zilelor de vara insorita, cu ceva km la bord, cu incercari noi si „depresii” noi.
Conform agendei incheiata la 31 mai, am „respectat” tot ce mi-am propus, vara a fost una minunata. Toate cele scrise au fost duse la capat, ba chiar au intervenit idei noi, drumuri noi alaturi de oameni, wow da si hartii noi.
Le las pe toate in urma, le inchid in sertar si incerc sa petrec la Londra zile senine.’
Sertarul ala se va deschide iar la intoarcere, am sa fiu trista, am sa pacalesc toate ideile plimbandu-le cu bicla si povestindu-le despre Olanda, imi voi sterge toate iubirile mintindu-le despre Oceanul Atlantic si imi voi cumpara cea mai frumoasa agenda pentru anul ce va sa vina, invatandu-mi dorintele sa inoate in paginile sale.
E prea mult stres in Romania, probabil ca e prea mult stres peste tot daca locuim in locul respectiv, in tara Z.
De fiecare data cand ma intorc in Romania simt ca m-am reapucat de fumat iar.
Senzatia aia este.
A fost frumos, liniste inainte si apoi brusc primul fum, reprezentand primele zile, mintea imi este inca senina, incerc sa nu bag in seama prostia, incerc sa traiesc doar in lumea mea,
lume linistita si cuminte, apoi al doilea fum reprezentand urmatoarele saptamani, pana cand – facand o paralela- ajung sa cad fie si in pacatul preacurviei din nou, sa imi tradez locul in care m-am nascut pentru un altul. Si atunci arunc iar tigarile si plec in lume.
In Twickham e senin la fel ca de fiecare data. Cine spune ca la Londra ploua? Eu nu am vazut nicio picatura niciodata. 😀
Raul a iesit din matca, o parte din masini s-au alaturat vaporaselor, oamenii stau pe iarba, se plimba cu bicicleta, e liniste.
Din cate pare JO au reprezentat o adevara afacere pentru Uk. Ieri am cautat in toate magazinele din cartier (si nu sunt putine) sa gasesc un adaptor. In mod normal acesta costa o lira. L-am gasit la 7.50 lire intr-un cartier invecinat.
Vreme frumoasa si soare in minte tuturor!
de poveste…