Vladut! Vladut, hai trezeste-te ca azi mergi la scoala.
Cu ochii inca mici de somn si buimac, ma uit prin camera.
Costumul albastru si camasa cu patratele albe stateau frumos pe spatarul scaunului. Pantofii inca mi-i lustruia bunicul.
Nu avea voie niciun fir de praf sa le stearga stralucirea. Este doar prima zi de scoala a nepotului favorit! 🙂
Era o liniste curata, cu miros de septembrie 15.
Toti colegii mei de joaca din vecini, aveau parte de acelasi tratament special: costum la patru ace, pantofi lustruiti de-ti puteai aranja mustata-n ei, iar in vaza, buchetul de flori multicolore pentru invatatoare.
La radio, crainicul de la acea vreme, incerca prin mijloace specifice sa incurajeze noua generatie de prichindei de clasa I, spunand ca la scoala se va invata alfabetul se vor descifra tainele slovelo,r iar ceea ce pana atunci a fost de neinteles, va capata incet-incet sens.
In ritmul de muzicii anilor `70 mama ma imbraca, este un inceput important in viata mea de copil.
Incepe scoala. In fiecare zi ma jucam in curtea scolii impreuna cu prietenii mei, copii de-o seama cu mine si ne intrebam cum o fi oare sa fii elev in clasa I, cum arata oare o sala de clasa pe dinauntru, care-o fi mersul orelor de studiu.
Ei bine, curiozitatea urma sa ne fie satisfacuta incepand din aceasta zi: 15 septembrie!
In comuna unde mi-am petrecut mare parte a copilariei si pe urma frumosii ani ai adolescentei, traiau in buna vecinatate unguri, sasi si romani.
Traind printre astfel de oameni, le-am invatat usor graiul, in consecinta parintii mei impreuna cu bunicii, dupa o consfatuire constructiva, s-au decis sa ma dea la scoala la sectia germana.
Zis si facut!
Scoala era formata din doua corpuri de cladiri: in cladirea veche, se preda in limba germana, iar in corpul nou de cladire, se preda in limba romana.
Curtea fremata de copii frumos imbracati. Toti in uniforme cu ghiozdanele in spate, asteptam sa fim repartizati pe clase, unui profesor-diriginte.
Am fost usor asimilat de colegii mei, pentru ca stiam sa vorbesc bine germana, cunosteam dialectul sasesc si pe deasupra eram blond cu ochi albastri. Un veritabil Arian!:)
Directorul unitatii de invatamant, ne-a tinut un scurt discurs pentru inceput de an scolar si pentru incurajare. 🙂
Odata repartizati pe clase, am fost condusi in salile de curs.
Podeaua era proaspat data cu pacura, peretii zugraviti, bancile frumos randuite, tabla spalata, iar pe catedra tronau manualele specifice clasei I.
Ne-am asezat frumos in banci si spre surprinderea mea, am observat ca eram singurul baiat intr-o clasa de 7 elevi restul fiind fete! 🙂 Mare grozavie!
Toate viitoarele mele colege aveau pistrui si erau ori blonde ori roscate. Ursula, Karin, Heidrun, Aneliese…
Doamne, ma simteam stingher! 
Mi-am revenit din reverie in momentul in care s-au distribuit cartile si a fost scris catalogul.
Rasfoiam abecedarul curios ca un pisoi care se uita pe geam cum ninge…
Semne, puncte, linii frante, linii drepte, o intreaga istorie a scrierii!
Eram inca sub placutul anestezic cand profesoara diriginte ne-a ingaduit ca in prima zi sa ne cunoastem intre noi, sa facem schimb de locuri daca aveam preferinte.
Cum as fi dat-o, tot cu o fata nimeream, asa ca pentru mine era ceva anyway. 🙂
Prima zi de scoala a fost de fiecare data cea mai frumoasa zi din viata mea de elev.
Fie ca eram la scoala generala sau mai apoi la liceu, ma simteam fericit si savuram clipa in totalitate.
Astazi, cu ochii umezi privesc la micutii care cu ghiozdanele in spate, buchetele de flori intr-o manuta si cu parintii de cealalta manuta, merg la scoala in clasa I.
E primul lor pas spre epopeea cunoasterii.
Le urez succes si spor la invatatura tuturor copiilor care au inceput azi scoala.
Si- da, in fotografie sunt chiar eu.
Cu drag, Vlad din Fagaras.
