Dumnezeu l-a creat pe barbat si l-a pus in Gradina Edenului, iar pentru a nu fi singur si a avea un ajutor, Dumnezeu i-a indus un somn adanc, timp in care i-a luat o coasta din care a zamislit-o pe Eva.
Femeia e cea care-i va fi alaturi barbatului-Adam la rau si la bine. Acesta a fost primul cuplu recunoscut de intreaga crestinatate si de aici a inceput totul…
Concubinaj sau casatorie cu acte in regula, prietenie sau pur si simplu… o relatie complicata, toate poarta denumirea de… cuplu.
Relatia dintre EL si EA implica multe responsabilitati si se bazeaza pe incredere reciproca, dar se intampla ca micul si uratul drac sa-si vare coada pentru a strica un lucru bun, o relatie intre doi oameni.
Dragostea nu are varsta sau sex.
Tineri sau batrani ne indragostim atunci cand intalnim aleasa/alesul, iar relatia merge struna pana in clipa fatala cand din pricina unei minciunici cat de nevinovata, apar suspiciunile care isi intaresc motivatia pe masura ce minciunicile devin mai dese si mai elaborate.
Si minciuna-i vorba, ar zice unii. Da dar ce fel de vorba?
Minciunile pot fi spontane sau premeditate.
Cele spontane sunt si cele mai usor de „crezut” sau pur si simplu de trecut cu vederea de dragul relatiei.
Neadevarurile sau minciunile cum li se spune in popor sunt cele mai dezavuate povesti, desi povestile la randul lor, tot niste minciuni sunt, insa au alt scop. 🙂
Minciunile intr-o relatie au aparut drept necesitate de a justifica o fapta, un gest sau sentimente care nu sunt tocmai la locul lor.
Senzatia ca „am facut-o” sau „l-am tras in piept” ii face pe unii sa se creada smecheri (cuvantul deriva din germana: schmecker -ceea ce
inseamna persoana cu gust rafinat).
Cateva ore de intarziere cu amanta in oras sau o agapa cu prietenii, este des motivata cu o mica minciunica.
Pulsul se accelereaza, ochii au licariri aparte, palmele transpira, iar buza de jos tremura usor, semn ca o minciuna a fost rostita.
Spionii, agentii KGB, ai Mossad-ului, sunt specialisti in domeniu insa acestia sunt scoliti pentru asa ceva. 🙂
Minciuna are picioare scurte si tocmai de aceea, o minciuna este urmata de o alta si alta, tocmai pentru a-i suplimenta „dizabilitatea”.
Intr-un cuplu, minciuna inseamna finis. Prima data minte doar EL sau EA apoi mint amandoi.
Minciuna sta la masa cu acel cuplu si treaba devine complicata.
Suspectarea reciproca, urmariri de gradul zero, cercetarea in detaliu a facturii telefonului mobil, incercuirea numerelor care par suspecte si darea in vileag a… adulterului prin apelarea acelor numere.
De aici, in apararea sa, invinuitul(a) face diferite manevre, se eschiveaza, motiveaza si ajunge tot la o minciuna pentru ca un adevar se spune mai greu si are un rasunet aparte in orgoliul.
Nici nu vreau sa ma gandesc la ce minciuni trebuiesc ticluite in cazul cheltuirii banului familiei cu o terta persoana care: nu este ruda, nu este prieten la ananghie!
Spor! 😀
Hai mă Vlade, că sună naşpa „concubinaj”… Pare un cuvînt scăpat pe jos care s-a umplut de vînătăi. E de parcă mi-aş înşela partenera cu ea însăşi şi nu înţeleg de ce mă simt vinovat. Nu, nu, a apărut „unire consensuală”, e mai delicat şi luminos. Să facem o comparaţie: „Ea e concubina mea” vs „Ea e consensul meu”. Eee? Altă viaţă, nu? Sună chiar romantic 🙂
Însă minciunele-s tare bune! Dar să fie bine rumenite şi cu mult zahăr pudră pe ele 😀
Fain commentul tau Bogdane. Am folosit termenul concubinaj, pentru ca suna ceva mai „atenuant” si este acceptat de lege 🙂