Cafea calda, bakerolls, snacks-uri, apa minerala, apa plata, chpisuri…cand ti-e foame, toate sunt bune! 😀

Cu genti de voiaj imense si cu termosuri care seamana mai mult cu obuze de 200 mm, isi fac aparitia vanzatorii ambulanti.
Fosti salariati ai vagoanelor Eurostar, ramasi fara seviciu din cauza patronului hulpav, avid de imbogatire, s-au adaptat conditiei de somer, trecand la practicarea comertului pe cont propriu.
Aprovizionarea si-o fac de unde pretul le permite un adaus substantial.

Eurostar. Va spune ceva acest nume? Nu, sigur ca nu.
Eurostar se numeste trenul unde acesti tineri isi desfasurau activitatea.
Cu acte in regula, cu facturi si numarul lotului marfii trecut in acte, isi petreceau veacul in tren. Brasov-Targu Mures; Brasov-Timisoara sau Brasov-Constanta, nu exista lipsa in gestiune sau la compartimentul de vanzare.

Baieti imbracati la patru ace, cu vocabular elevat si cu un comportament demn de majordom, patrulau insistent prin tren spre a-si vinde marfa incredintata de catre firma.

Timpul petrecut la serviciu era in functie de timpul petrecut de tren pe sine.

Vremile s-au schimbat, patronii de asemeni, iar cerintele au devenit de-a dreptul lipsite de bun simt! Proverbul: stapanul curva isi invata sluga hoata, se poarta inca!

In consecinta Dan si Cosmin, pentru ca asa se numesc eroii prezentului articol, s-au hotarat sa-si exercite meseria pe cont propriu! Am ajuns sa-i cunosc pe baieti in timpul calatoriei mele cu trenul de la Brasov catre Sibiu.

S-a intamplat in vara si soarele dogorea prin plafonul vagoanelor, asemeni razelor din cuptoarele cu microunde.
Sleit de puteri, intr-una din zilele acelea toride, am cerut o bere si nu mare mi-a fost mirarea cand am aflat ca pretul unei doze de bere Ciucas este..,6 lei!

Rece si la botul calului, am hotarat sa o cumpar ca altfel nu se mai putea!

Din vorba in vorba am ajuns sa ne cunoastem. Vorbeam si ne tutuiam ca vechi niste prieteni. Astazi, Cosmin era singur la vanzare. Dan avea o problema si nu a putut veni. Trenul InterRegio 1621 a venit tarziu, vremea era aiurea, basca luni incepea si scoala!

Vanzarea nu mergea conform planului.

Fiind aproape de cartierul general al vanzatorului ambulant, am aflat a vrea sa coboare la Fagaras. Hmmm M-am gandit ca intre trenul cu care ajungem si pana la cel cu care va pleca sunt cam 2 ore, l-am invitat la un vin.
Un vin din acela fara aditivi si fara apa, vechi de un an. Zis si facut!

Lasam bagajul la fereala in gara si plecam in pas vioi spre beci.
Imi era o sete de as fi putut seca chiar si cascada Balea. Intram in sanctuar, ne facem comozi si scot doua halbe. Da, halbe, ca asa se bea vinul la mine in beci!

Umplute fiind cu licoarea aurie veche de 12 luni, ne apucam sa povestim.
Aflu cu amaraciune ca viata celor care vand ciocolati, sucuri, cafele sau alte cele in tren, nu este tocmai una usoara, in ciuda confortului si a transportului gratuit pe CFR.

Timpul trece iar trenul’ de intoarcere trebuie sa soseasca asa ca ne indreptam spre gara cu speranta ca viata va fi mai buna si mai usoara pentru toata lumea, indiferent de culoarea politica si apartenenta unui grup, oricare-ar fi el.

Vanzarea cu amanuntul in tren

Comments

Tagged on:                             

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.