Spre deosebire de actul sexual ca necesitate pur fiziologică şi instinct de reproducere manifestat de orice reprezentant pluricelular al faunei, erotismul nu poate fi experimentat decît prin intermediul inteligenţei erotice.
Dintre toate mamiferele, specia umană este singura care poate face sex pentru obţinerea plăcerii (ba parcă şi delfinii la fel, dacă nu mă înşeală memoria), nu doar din raţiuni ce ţin strict de perpetuarea sa. Prin urmare mi se pare normal să adaug instinctului primar înscris în ADN-ul nostru (şi care e natural să existe), inteligenţa erotică şi sentimentele pentru a-l transforma în ceva unic şi specific numai omului, ceva ce unii denumesc „a face dragoste”.
Plăcerea de a face sex vine totdeauna în tandem cu erotismul care nu poate exista fără implicarea inteligenţei. O să spuneţi că orice om poate să facă sex fără a simţi nimic deosebit. Da, aşa este! Dar atunci este vorba de satisfacerea unor instincte şi atît! Nu intervine erotismul premergător, nici plăcerea profundă, completă pe care acesta o generează în timpul actului sexual. Ţi-o tragi pur şi simplu! Are loc ceva ce biologia defineşte folosind un termen sec şi tern: coit. Nu faci dragoste, sex şi nici măcar nu te fuţi! Chiar şi futaiul presupune o doză infimă de trăire erotică. Coitul, nu! E precum urinatul şi defecarea: doar o altă necesitate care trebuie satisfăcută atunci cînd îţi vine, altfel te scapi pe tine.
Violul este cea mai respingătoare formă de coit. Acolo nu există deloc erotism sau plăcere. Violatorii nu sunt altceva decît nişte indivizi cu un instinct primordial supradimensionat şi fără inteligenţa erotică, motiv pentru care sunt incapabili să şi-l stăpînească, lăsîndu-se dominaţi de acel instinct.
Onanismul este, de asemnea, o formă a coitului. Una surogat, pasivă. Nici aceasta nu presupune erotism şi nu este menită a produce plăcere sexuală (deşi atingerea orgasmului datorită manevrei poate fi interpretată, în mod eronat, ca plăcere), ci doar satisfacerea unei necesităţi fiziologice.
Erotismul inteligent este, dacă vreţi, preludiul ce transformă actul sexual, altfel un banal coit, într-o simfonie de senzaţii, trăiri şi sentimente care ne sublimează şi ne definesc (sau aşa ar trebui), printre altele, ca specie cu inteligenţă superioară celorlalte mamifere terestre.
Erotismul inteligent poate ridica pe culmi unde se pot simţi şi trăi senzaţii nebănuite, complexe, unice şi presupune comuniunea suflet-trup. Coitul îţi legitimează doar statutul de membru al variatei faune animaliere de pe Terra, nu şi acela de fiinţă dotată cu inteligenţă superioară.
Sigur fiecare este liber să aleagă nivelul la care vrea să rămînă şi senzaţiile pe care vrea să le trăiască. Deşi e impropriu spus „alegere”. Coitul nu este ceva ce alegi, ci ceva pre-programat în structura genetică. Erotismul este singurul care poate fi ales, asupra căruia poţi opta în mod conştient. Desigur, dacă există suficientă inteligenţă!
