In ultimele zile m-am ocupat de plata impozitelor. Fie ca a fost vorba de banii “datorati” job-urilor pe care le-am avut in ultima vreme sau de taxele legate de locuinta, loc de parcare sau masina, lucrurile s-au desfasurat relativ rapid si fara niciun stres.

Mai mult timp am pierdut pe drum, cat despre indignare, nu a lipsit cata vreme am studiat comportamentul anumitor specimene prezente in incaperile prin care m-am perindat.
Peste tot a fost “admisa” plata cu cardul.

Imi amintesc de stirile prezentate la tv in urma cu ceva ani, stiri care prezentau intreaga nebunie in forta de pe holurile administratiilor financiare la inceput de an. Imi amintesc de textele rostite oarecum dur, oarecum pur si simplu in gluma, care anuntau faptul ca pensionarii sunt la loc de frunte in cozile formate, deoarece achitarea impozitelor pana la sfarsitul lui martie aduce si o reducere de cateva zeci de lei.

Nu mai stiu daca stirile alea sunt difuzate si in aceasta luna ianuarie, daca mai “exista” astfel de vesti ori ba, le-am redus de mult la tacere eliminand televizorul din peisaj.
In privinta aglomeratiei, ei bine, asa cum am scris si mai sus, nu am avut parte de asa ceva. Cele doua sau trei persoane aflate la sectorul 3 si respectiv 4 in fata mea, nu mi-au parut mai mari sau mai multe decat erau fizic in realitate. Despre sectorul 5 nici macar nu stiu daca are sens sa mai amintesc vreo vorba, pentru ca vineri, cand am trecut pe acolo, in afara angajatilor sufla vantul.

Observ totodata de la an la an o imbunatarire a comportamentului angajatilor; au invatat sa zambeasca, sa fie amabili si sa ofere informatii complete.

Aminteam insa de indignarea pe care am simtit-o. Despre ce este vorba? La sectorul 3 am ajuns, cu cateva minute inainte de 4.30, ora la care programul se incheia. In fata mea erau alte trei persoane care asteptau cuminti sa le vina randul. Inspectorii aveau inca dosare pe birou, vorbeau de mailuri, numere de inregistrare, se straduiau sa incheie ziua cu bine, angajatele de la casierie amabile, zambeau.

Atmosfera de lucru era chiar linistitoare, pana in momentul in care pe usa a intrat in mare graba o duduie blonda care s-a suparat imediat de coada imensa (4 persoane), a inceput sa se certe cu inspectorii, cu bodyguardul, sa spuna aberatii despre lege, primar si aglomeratie. Imi scapa logica.
Oricum, ajung in fiecare zi tot mai des la concluzia ca nu stim care ne este lungul nasului, degeaba criticam, pentru ca la randul nostru nu stim sa fim civilizati! Si nu, nu sufar de vreun “atac” de mandrie, din pacate, chiar eu fac  fara voie, din oboseala sau stres aceasta greseala.

Cum scriam si altadata, dinafara, in privinta oricarui job lucrurile par simple, floare la ureche uneori, insa asa, de pe margine oricui ii este mai usor sa comenteze, sa creada ca ar fi fost mai bun acolo, ca intreaga poveste ar fi stat altfel. Iar de judecat, judeca de obicei numai cei care nu sunt inteligenti, cu frustrari.

Atentie, a nu se confunda desteptaciunea cu inteligenta sau experienta de viata!

Din punctul meu de vedere, nimeni nu te obliga sa locuiesti undeva, sa iti iei o casa sau sa dezvolti o afacere; cata vreme iti doresti aceste lucruri exista si riscuri pe care ti le asumi, fie ca vorbim de taxe, fie ca vorbim de parteneri de afaceri sau vecini buclucasi.

Nu te obliga nimeni sa ramai in oras in loc sa alegi padurea sau vreo scorbura.
Eternul se intampla doar in Romania este doar o vorba. In alte tari bine vazute din UE uneori birocratia o intrece pe cea de pe la noi, atat in privinta taxelor, cat si a dosarelor de studii; nu stiu de ce va inchipuiti uneori ca doar aici se intampla lucruri cumplite, iar in afara totul este roz, iar ingerasii au pe cap coronite din covrigei, nu aura.

Un sfat util din partea mea in aceasta privinta, tocmai sa nu mai confundati lucrurile, sa ne oprim cu totii din jignit, sa fim mai diplomati si mai buni, ar fi ca data viitoare cand alegeti o vacanta in strainatate sa nu o mai faceti majoritar la un hotel all inclusive, pe plaja sau in vreun orasel de lux, ci sa stati de vorba cu locuitorii unor orase normale, sa le studiati comportamentul, sa invatati despre modalitatea in care se descurca si despre obiceiurile locului.

Revenind la Romania, la educatie, moralitate si la vacantele all inclusive din care ne intoarcem doar ca sa injuram uneori sistemul, intrebarea mea pentru cei care au un astfel de obicei este una singura: de ce nu va mutati in locul in care ati petrecut vacanta, daca acolo era atat de bine si aici este de cacat?

Stop, la randul meu am avut diverse probleme sau incurcaturi la institutiile amintite mai sus, mi-au fost refuzate acte, am plans, m-am enervat, am luat-o de la capat, insa a fost riscul pe care mi l-am asumat cata vreme mi-am dorit materializarea unor lucruri. Nu apar pe nimeni, fac doar un apel la civilizatie, un apel la intelegere si la respect. Sunt vorbe mari si daca fiecare dintre noi se scutura de mandrie sau rautate, vom observa ca e la moda calcatul in strachini.

Ceea ce s-a intamplat la sectorul 3 a fost doar un motiv sa scriu lucruri care imi treceau prin minte de ceva vreme.

In rest, la sectorul 4, taxa de parcare pe 2013 a ramas neschimbata, vorbim de 59 lei, suma care poate fi achitata pe Olteniei, la “geamuri multe”; nu e cazul sa mergi pana la piata pentru asta. Iar taxa pentru o casa variaza de la 72 lei pana la 240 in cazul in care are doi proprietari.

Mai am o lupta de dus cu niste adeverinte, sper sa nu devin si eu blonda la fel ca in exemplul dat mai sus!

Si nu, daca iti achiti impozitele la inceput de an nu inseamna zgarcenie sau prostie, inseamna bun simt si un an in care te poti ocupa linistit de dezvoltarea altor lucruri, cu tot cu reducerea aia infima oferita de stat pana la sfarsitul lunii martie (era sa scriu al lumii) 😀 Aud?

Taxele de inceput de an, oameni si pretul civilizatiei

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.