Soarele se ridica mare si portocaliu la orizont, iar imensa masinarie numita Natura isi revine la turatia nominala, in tril se pasarele voioase, cu roua de pe petalele florilor inca somnoroase si adierea placuta a brizei care misca usor perdeaua in geamul intredeschis.

Este vara, iar concediul abia a inceput. Totul promite sa fie perfect, sa reinceapa acea iubire, traita prima data din plin si pe indelete. Ah, au trecut ceva ani de atunci.

Plaja cu nisipu-i auriu, asteapta sa fie mangaiaia de pasii celor ce-si doresc la randul lor sa le fie mangaiate talpile de minusculele particule de nisip, iar trupurile sa le fie invaluite in lumina, cu caldura eternului si gloriosului Ra.

Sunt momente unice in fiecare zi, desi avem senzatia ca se repeta de fiecare data cu precizie de ceasornic elvetian intretinut de un maestru neamt…

Relatiile dintre sot si sotie, odata cu trecerea vremii, se consolideaza si devin puternice, dar uneori, au nevoie sa fie retraite momentele de la inceput cu acele clipe de trandete juvenila, cu saruturi inocente venite pur si simplu din instinct.
Tocmai de aceea, o evadare intr-un concediu in doi ar fi ocazia perfecta pentru asta.

Urmele pasilor facuti in nisipul umezit de valurile marii care mangaie duios plaja, sau plimbarile prin parcurile cu arbori seculari ale caror frunze cad pentru a se asterne sub forma unui imens covor multicolor, fosnetul lor la adierea vantului, intregesc peisajul romantic, cand micuta mana a ei, sa fie cu caldura stransa in palma lui, ocrotind-o parca asemeni unei vrabii care se ascunde de un erete nevazut care-i da tarcoale, ei bine, toate clipele astea sunt mirifice.

Inima bate parca la fel de tare ca la inceputul relatiei, iar privirile se intalnesc din nou, radiind de aceeasi dragoste neconditionata, pura si incipienta a doi tineri pe cale de a se indragosti pentru a nu stiu a cata oara.

Se reinoiesc juramintele in fata martorilor tacuti, sub clar de luna, iar stelele stralucesc pe cerul senin, asemeni lacrimilor de emotie din ochii sotiei. Buzele sorb iar si iar apa vie din izvorul nesecat cu dragoste sincera, dezinteresata.Paris

Calatoriile, excursiile sau concediile petrecute de doi soti, indiferent de vechimea relatiei lor, nu fac altceva decat sa scoata in evidenta trainicia si forta cuplului in fata tuturor greutatilor inerente vietii de familie si de puterea de a trece cu bine peste toate tentatiile si incercarile din lungul drum prin viata de familie.
Mi-ar placea sa imi duc sotia intr-o zi la Paris, in orasul indragostitilor. Sa ne plimbam pe strazi, sa bem o cafea dulce in restaurantul din turn, sa ii cumpar un suvenir colorat si sa o surprind cu o floare alba. Cand albul e culoarea eternitatii, culoarea sentimentelor pure si a aprecierii.
Multumesc, draga mea, ca imi esti alaturi pe drumul vietii.

P.S. Am scris aceste randuri drept raspuns la provocarea Sfantului Valentin. Aveam nevoie de un imbold sa imi pun sentimentele in ordine si sa realizez inca o data faptul ca am o viata de familie minunata.
Declarati-va iubirea in fiecare zi! Trebuie sa stea in fata lucrurile frumoase, nu va fie rusine de ceea ce simtiti!

Visul fregatei sub valurile dragostei

Comments

2 thoughts on “Visul fregatei sub valurile dragostei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.