Intr-o dimineata am plecat in graba; aveam de parcurs cateva statii cu tramvaiul pana la un autobuz care sa ma duca in paradisul evului mediu de langa Bucuresti.

Acesta este un alt subiect, despre care am sa scriu curand, cu tot cu vrajitoarele aferente, rugul din brichete incinse si noroaiele numite drumuri.

Revenind la dimineata aia, ei bine, aveam doar zece minute la dispozitie pana cand autobuzul pleca, iar eu as fi ramas in urma lui.

Ora 6.30, iarna, la -7 grade nu este comod, sau nu atat pe cat pare-n filme sa petreci vremea pe strazi, cu degetele incrucisate, in speranta ca tramvaiul va fi venit la timp, astfel incat programul facut acasa sa se potriveasca intr-un mare final cu cel al autobuzului.

Nu-mi spune ca as fi putut sa ma trezesc mai devreme, astfel incat panica timpului care alearga sa fi disparut din start. Mai devreme de 5 se poate?

Motivul pentru care am intarziat, sau mai bine spus motivele constau in faptul ca: o carte nu era pusa la locul sau, am strans cateva rufe de la uscat si nici nu puteam sa las cana de ceai asaaa, murdara sa astepte pana seara cand m-as fi intors.

Un spatiu ordonat inseamna o minte ordonata, chiar daca spatiul ramane in urma, iar pasii te poarta departe de el cateva ore.

In aceeasi ordine de idei, am luat si punga de gunoi in momentul in care am iesit pe usa. Doar ca in loc sa fac dreapta si sa o las la ghena, am zbughit-o in directia opusa, pe strada, catre tramvai, disperata dupa ce am observat cat arata ceasul.

Ei bine, cum alergam eu asa cu tot talismanul in mana, am vazut ca pe strada respectiva aparuse masina gunoierilor, iar in fata mea si implicit a acesteia, se intindeau in sir indian tomberoane divers colorate. Ce sens avea sa plimb gunoiul cine stie pana unde?

M-am oprit din alergat, am ridicat capacul unuia dintre tomberoane si am lasat punga.

Mai erau 7 minute si autobuzul pleca, dar mai intai trebuia sa prind tramvaiul.

In urma am auzit cum cineva striga, nu am intors capul, nu m-a interesat cum arata personajul.
Era cam suparat insa, dovedind un simt al proprietatii tare dezvoltat, de excesul de zel ce sa mai spun? Asa sunt unele femei care spala scarile blocurilor.

-De ce lasi gunoiul la blocul meu?

Doar nu era sa-l fac prastie!?

Am prins autobuzul.

De ce lasi gunoiul la blocul meu?

Comments

Tagged on:         

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.