Aseara stateam de vorba cu unchiul meu, proaspat operat de hernie de disc inghinala. Un termen destul de complicat pentru mine si chiar pentru el, unchiul fiind un pasionat de istorie. Din cauza pasiunii “a ajuns” si profesor de istorie evident.
Nu stiu daca pasiunile sunt de vina pentru alegerile pe care le facem in viata, pentru cat de slabi sau cat de ai dracului suntem in tratarea unor situatii sau a oamenilor.
Nu stiu daca lasitatea sau teama de schimbare au stat la baza conflictelor existente pe parcursul timpului in ceea ce priveste omenirea.
Cum nu stiu ce imi rezerva nici ziua de azi.
Nu despre operatii sau despre ceea ce nu stiu eu voiam sa scriu aici; conversatia mi-a amintit de un film al carui protagonist a fost Charlie Chaplin.
Charlie ramane un fel de Caragiale, daca imi permiti comparatia, “jocul” sau este inca actual, dar la fel de trist, hilar.
