Un prieten imi spunea zilele trecute ca 2013 este anul Alfa, anul unui nou inceput. Trebuie sa treci prin foc sa te calesti, sa inveti sa alegi, sa stii ce vrei. Uh!
2013 este anul curateniei, imi spunea un alt apropiat, momentul ala in care iei carnetelul si incepi sa scrii bune sau rele, tai pe cele din urma. Ramane o lista cu prioritati si oameni care merita sa te inconjoare.
2013 este anul realitatii. Odata ce ai puterea sa iti confrunti temerile, chiar daca te descarci urland dupa aceea, esti alt om. Realitatea nu este atat de cruda pe cat pare, dincolo de visare sau influente efemere.
Stii de ce ne plangem? Stii de ce suferim sau de ce alegem o alta cale si nu pe cea pe care o simtim cu adevarat?
Pentru ca suntem lasi in primul rand fata de noi insine, nu avem curajul sa ne marturisim, sa vedem cine sau ce suntem intr-adevar. Nu avem curajul sa ne recunoastem greselile si sa le indreptam.
Facem compromisuri din teama de a ne confrunta temerile. Odata ce inchizi o usa cu convingere, se va deschide o alta.
Ne e prea lene sa muncim, sa descoperim noi drumuri, sa invatam mai mult. Calea ignorantei si a lui „e greu”, calea cunoscuta, calea looserilor e mai simpla.
Sa-mi fie cu iertare, nu e o concluzie generala, insa constat pe zi ce trece ca suntem o natie de telenovelisti; cand pe lumea asta sunt probleme majore si niciunul dintre noi nu sta chiar pe roze, inventam povesti si le dam o importanta mai mare decat ar fi avut fie si in realitate.
Ne hranim cu paine si poate nu ne permitem nici doua zile libere de vacanta, dar in loc sa gasim solutii pentru a le obtine, preferam circul. Investim energie fix in ceea ce nu are importanta. Stiu, este greu sa iti pastrezi verticalitatea si bunul simt, insa nu imposibil. Am obosit sa aud numai vesti rele si de sentimentul de teama pe care il percep in jur, am obosit de atata frig.
Am obosit sa empatizez cu atata prostie, asa ca am sa tac pentru un moment doar; trebuie sa fac lista aia de care aminteam la inceput.
Un moment, pentru ca am atatea altele de scris apoi, bagaje de facut si o lume intreaga de redescoperit.
Printre altele 😉 merg la universitatea din Amsterdam sa fac un curs de audio-video.
Cum ar spune A: Beibi, imi vine sa te pup!
Mie imi spui? Eu m-as pupa si singura in oglinda uneori! 😀
Faceti-va ordine in viata, oameni buni!
Pingback:Schimbarea incepe cu tine! | iYli