Initial, gandeam ca ordinea este o arta. Nu ca as fi fost candva vreo dezordonata.
De cateva luni sunt in curatat/ aruncat/ dat/ inlocuit/ triat/ ordonat obiecte din casa si nu numai; noi, vechi.
Imi vine in minte ideea ca ma pregatesc de fapt sa eliberez spatiul si sa ma mut, sa opresc doar ce este important.
Sa nu le port de grija obiectelor sau sa pot lua cu mine in cazul in care imi sunt cu adevarat necesare.
Si realizez faptul ca fiecare obiect de care scap si odata cu fiecare bucata de hartie pe care o ard sau o arunc la gunoi, obiecte care apartin trecutului, ma simt mult mai libera, fie ca libertatea in sine tine de minte sau este legata de spatiul care ma inconjoara.
Avem nevoie de atat de putine obiecte pentru a fi cu adevarat fericiti, asa cum intregul reprezinta totodata o multitudine de culori.
Anul asta este anul schimbarilor, anul in care nimic nu pastreaza ordinea invatata, anul in care sunt scoase la iveala harti vechi spre a fi curatate de praf si apoi folosite drept busole.
Este anul confirmarilor si al iluziilor transformate in decizii radicale, anul in care detii puterea pentru ca in secunda urmatoare sa devina arma impotriva propriei persoane. 
E anul focului si al durerilor pasarii Phoenix, anul in care lumina te imbraca din cenusa.
Ordinea este o arta, pentru ca un singur element care sta altundeva decat unde ii este cu adevarat locul, un singur element imprumutat in viata ta, te poate da peste cap.
Nici asta nu stiu daca e atat de rau sau daca e vorba doar de adaptare.
“Ai cazut, te-ai ridicat, inveti noi moduri sa te scuturi….”
Ma trezesc in fiecare dimineata visand si stiind ca intr-o zi, curand am sa fiu din nou in Amsterdam. E singura ratiune.
Pana atunci insa, sunt pe peron si astept sa pasesc in tren din nou.
P.S.Iarta, nu pentru ca cineva merita iertarea ci pentru ca tu meriti linistea interioara.
Sfaturile pe care le dai celor din jur, aplica-le intai pe tine insati!
Iar in Sighisoara e frumos, mai stau, nu ma cautati pe acasa, pisica nu a invatat sa vorbeasca inca.
