Doi tineri căsătoriți s-au mutat într-un cartier nou.

În prima dimineaţă petrecută in noua lor casă, în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearceafurile spălate.
– Ce cearceafuri murdare întinde vecina noastră! Cred că nu foloseşte un detergent prea bun. Poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele rufele… ferestre luminate

Soţul ei privi şi rămase tăcut.

Şi astfel, la fiecare două sau trei zile femeia repeta observaţiile, din ce in ce mai indignată, în timp ce vecina îşi întindea rufele la soare.

După o lună femeia rămase surprinsă văzând că vecina sa întindea cearceafuri perfect curate şi îi spuse soţului ei:
– Priveşte, a învăţat să spele rufele! Vezi? Sunt curate lună! O fi invăţat-o altă vecină?

Atunci, soţul ei hotărî să rupa tăcerea şi îi răspunse:
– Nu, draga mea. Azi m-am trezit mai devreme şi am spălat geamurile casei noastre.”

La fel se întâmplă și cu felul în care vedem oamenii.
Cei care văd totul murdar, în ale căror suflete nu răzbat lumina și frumosul ar trebui să își facă neapărat o curățenie în sufletele lor.
Altfel, vor judeca, vor critica și își vor da cu părerea, devenind ridicoli…

Text preluat de pe facebook.

Ganduri si ferestre

Comments

Tagged on:         

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.