…priveam posac si plictisit, pluta care s-a sfatuit impreuna cu nada deja sub apa sa imi strice ziua.
Cerul era de un albastru care sunt convins ca l-a inspirat pe insusi Stefan, cu privire la renumitul “Albastru de Voronet” si s-a facut dupa cum i-a fost porunca.
Lacul era asemeni unei imense oglinzi in care cerul isi privea cu mandrie bolta fara vre-un nor. Nici macar unul razlet !
Pescarusii si alte pasari de balta se certau gurese din te-miri-ce cauze…
Pestii s-au hotarat sa nu “manance”! Cam asa se intampla in majoritatea cazurilor cand profanam balta cu prezenta-mi inoportuna.
Timpul trecea conform orei de vara adoptate cu ceva ani in urma iar radioul isi torcea molcom si imperturbabil undele receptionate din eter.
Emisiunea matinal de la Radio Romania actualitati mi-a captivat atentia pana la un moment dat, cand,
mi s-a parut ca aud sunetele unei turme de oi care se apropia sau urma sa se transmita la radio vre-o emisiune despre viata la tara…
Cum stateam asa ne miscat, larma se accentua asa ca m-am ridicat de pe scaunul pescaresc sa vad daca auzul este in concordanta cu natura. Asa si era! Aveam un auz fin. Fusesem doar transmisionist in armata. 🙂
Pe digul Oltului, se apropia o turma de vreo 100 de oi cu mieluti jucausi.
Am fost vrajit instantaneu de imagilile care mi se derulau in fata ochilor!
Mi-am scos cu grija camera foto de care nu ma despart decat in anumite locuri si in anumite circumstante si fac poze.
Oile lanoase impreuna cu mielutii abia fatati de cateva saptamani, insotite de ciobani si nelipsitul magar, se apropiau pe pajiste. Behaitul gutural, de oaie batrana, carora le raspundeau
imediat mielutii m-a fascinat si am lasat pentru cateva minute lansetele sa pescuiasca ce vor si m-am indreptat inspre acele minunate animale. Cainii ciobanesti, mari cu “jujau” la gat,mi-au dat imediat roata, curiosi fiind sa vada cine indrazneste sa le surprinda clipele de intimitate in imagini digitale… Animalele, simt teama si profita pe data.
Asa ca, m-am rezumat doar la cateva instantanee rapide si fara sa fac miscari bruste. Voiam sa ajung intreg acasa, iar cainii sa nu sufere vre-o indigestie ulterioara in caz ca le-ar fi trecut prin cap o idee nastrusnica. Nu dupa mult timp, apar si ciobanii.
Doi baieti inalti si robusti cat muntii, veneau agale,fluierand. Erau imbracati in deja cunoscutele straie din postav de culoarea ursului brun, regele muntilor nostri. Erau in transhumanta. Acest lucru se intampla de sute, poate mii de ani, de pe vremea Dacilor in tara noastra…
Este un eveniment unic si minunat despre care Mihail Sadoveanu in romanul “Baltagul” a scris intr-un mod deosebit.
Ma indrept spre ei si-i salut. Petre si Ioan. Asa mi s-au prezentat cei doi frati. Erau baieti tineri pana in 45 ani. Aveau fetele arse de soare, ochi albastri si mici,iscoditori,bustati roscovane si o dantura de care sigur ar fi invidiosi insusi producatorii de pasta de dinti…
Aveam la mine o sticluta de 400 ml cu Horinca de la mama ei… am luat-o cu mine in caz ca ma intalnesc cu vre-un amic, sa potem sta la un pahar de vorba. 🙂 Ii chem inspre locul unde aveam instalat arsenalul pentru prinderea pestilor si dupa ce inspectez nada care spre uimirea mea, invatase sa inoate, pentru ca nu mai era in carlig scot “glaja’ din rucsac. Petre m-a intrebat ce
le dau, sticla fiind una inchisa la culoare. I-am spus pe un ton barbatesc sa guste ca nu va pati nimica si a gustat atat el cat si Ioan.
Le-au dat amadurora lacrimile si asta nu din cauza celor 55 grade ale licorii ci din cauza ca si-au adus aminte de casa.
Erau din Maramures si lucrau ca ciobani la o stana din apropiere. Am luat si eu o inghititura zdravana, sa le demonstrez ca nu au pentru ce se teme iar restul, le-am lasat lor. Trecuse ceasul binisor de ora 12 si ma chinuia o fomica sora cu setea din filmul cu acelasi nume. Mi-am adunat sculele de pescuit si mi le-am aranjat in ranita apoi, calare pe bicicleta si in latratul frenetic al
cainilor, am pornit spre casa. Petre si Ioan… Mi-am adus aminte ca in curand vor veni Sfintele Pasti si m-am intrebat retoric: cati mieluti vor mai ramane langa mamele lor?
