Sunt lucruri care vin mai greu, lucruri care pleaca usor, idei care stagneaza si frici, mereu frici inutile.

Dupa ce cateva zile am facut o scurta analiza in casa si m-am apucat sa pun in cutii jumatate din tot ce am, alte cateva zile am stat si am analizat peretii.

Cutiile au plecat, peretii au ramas, la fel si obiectele de mobilier. Putine de altfel.
Imi plac locurile aerisite si nu sunt o colectionara de niciun fel.

Casa mea este un loc in care ma relaxez, mereu impecabil, nu un muzeu cu vechituri.
Am sa detaliez in curand despre obiecte, pana atunci insa, aflati ca va scriu, stand pe un colt de scaun in bucatarie.
Si ma simt fericita, chiar usor amuzata.

De ce colt de scaun? Pentru ca totul, cu exceptia mobilierului de bucatarie, a bicicletei si a canapelei pe care de altfel si dorm, este strans in saci sau cutii, acoperit cu folie.

Nu stiu cu ce am sa ma imbrac maine, este o adevarata aventura in fiecare dimineata, haina imi este plina de tencuiala, dar asta nu reprezinta vreun stres.

Scriam mai sus ca ma uitam la pereti, iar intr-o dimineata, am luat decizia ca e cazul pentru o schimbare.
Am pus mana pe telefon, a doua zi am batut deja palma cu mesterii si fiecare si-a inceput treaba.

Pe langa baietii care sunt experti in pereti 😀 au mai fost implicati in jocul care nu s-a terminat inca si un instalator, dar si un electrician.
Toti care au auzit de isprava de care m-am apucat si-au pus mainile in cap, spunand in prima faza ca sunt un pic nebuna, dar totusi curajoasa sa demarez o astfel de treaba in plina iarna.

Acum, toti asteapta cuminti ca mesterul meu, Matei sa termine si sa mearga si la ei 😀 cata vreme, Matei imi zambeste pe sub mustatile pe care nu le are.

Lumea este a celor care au curaj, stiu. Si mai stiu ca nu e mare lucru sa iei de la 0 o casa, de aceea m-am si apucat, nu este prima oara si cu certitudine nu va fi ultima.
In afara prafului care domneste peste tot si care ma baga in asa-zise depresii, situatia e sub control, cata vreme motivatia este cea corecta. Ca nici praful asta nu o sa tina la nesfarsit.

Amintesc de motivatie pentru ca este importanta. Orice lucru pe care il incepi, trebuie sa aiba la baza un motiv solid, nu lasat la voia intamplarii si nu construit pe sperante false.
Nu o schimbare fortata iti va aduce fericirea, nu o schimbare fortata te va face pe tine sa te simti fericit, ci tu, doar tu poti sa construiesti in bine sau in rau ceea ce vrei, asta daca si stii ce vrei. 😉

La o renovare sunt necesari nervi tari, pentru ca mesterii vor mereu cate ceva, materialele nu sunt tocmai ieftine daca te apuci sa pui totul cap la cap.

E stresul faptului ca termenul dat nu poate fi respectat, neprevazutul apare si de la doi pereti pe care consideri ca vor fi dati jos, ajungi la patru, majoritatea activitatilor cotidiene sunt blocate si este necesar un program usor de armata, bine organizat, astfel incat sa poti face fata sarcinilor zilnice, fara sa incurci si fara sa neglijezi ceva.

Randurile de mai sus au fost scrise in iarna.

Ce s-a intampla de fapt?
Am incercat o izolatie fonica si termica. Polistirenul are si rol fonic, dar pastreaza totodata si caldura. Am folosit si vata de sticla Akusto.

Este drept, atenueaza sunetele de la vecini, problema mea principala fiind vocile, nu zgomotele produse de diverse electronice, insa nu 100%. Poate intr-un procent de 20-30%, insa si acesta scade in cazul in care oamenii urla sau calca prin casa de parca ar fi urangutani. Nu toata lumea este facuta sa locuiasca la bloc. Oricum, recomand Akusto.

Vata minerala mai degraba are efect asupra sunetului pe care tu, cel care ai izolat il faci, astfel incat, sa folosesti masina de spalat tarziu in noapte, uscatorul de par sau sa dai muzica mai tare, nu constituie chiar un impediment si nu deranjeaza pe ceilalti.
Pentru peretii de bca recomand plasa si gled, odata uscat bine si slefuit va fi in regula o lavabila sau tapet daca asta va place.
Nu sunt adepta peretilor care sa fie imbracati in tablouri si nici a obiectelor de decor inutile. Prefer mai degraba florile.

La mine, lucrarile au durat cca 2 luni, destul cat sa nu cedez psihic in fiecare zi, cautand prin saci haine pe care sa le port sau sa observ disperata ca desi tocmai am facut dus, cum ies din cada sunt plina de praf la loc; destul cat sa nu imi mai pese ca ies pe strada cu haina plina de tencuiala sau ca am obosit sa mananc numai fructe sau prin vecini, doar pentru ca bucataria era simplu depozit.
O renovare, o imbunatatire a spatiului in care locuiti schimba si starea de spirit insa, transforma locul in sine si totodata, pe mine una m-a facut sa realizez cate obiecte inutile am adunat de-a lungul timpului in jurul meu.
Viata e mai simpla decat pare.
Ai curajul sa ii vezi frumusetea dincolo de etichete sau griji inutile. Ce trebuie sa fie, va fi oricum!

Despre renovarea casei si motivatie

Comments

Tagged on:     

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.