Sighisoara nu doarme niciodata. Fiecare clipa e o surpriza si fiecare surpriza deschide o usa. Uneori oamenii tipa, alteori oamenii zambesc. Unii sunt nemultumiti, altii merg mai departe.
Cand nemultumirea tine de propriile frustrari, iar zambetul inseamna dorinta.
Pe domnul de mai jos l-am auzit intr-o noapte, obosita si de-a dreptul intepenita fiind sa urmaresc timp de doua ore de pe o banca, miscarile ceasului din turn.
Mi s-a parut foarte interesant ca, de fiecare data cand treceau alte persoane pe acolo, se oprea din interpretarea si asa chinuita si dezastrul era in apogeu.
Ma gandesc la faptul ca adevaratul concert a urmat intr-o alta seara, cand eu am dormit cuminte.
Sa fi fost doar la 23% din capacitatea sa? Tu ce zici? 😀
23% or so?