Sfarsitul verii aduna un capitol. Se numeste Libertate si apare in rastipuri, cand vorbele invata sa zboare singure, cand visele toate se transforma in realitate si cortina e doar a noptilor instelate. Departe.
Oricat de departe ma aflu, mi-e dor de un singur lucru de acasa. De cafea. De parca aparatul ala ar fi ceva magic, doar in mainile mele.
Am o placere deosebita sa schimb plicurile, sa adaug apa in cazul in care lipseste, sa pun zahar, mult zahar si intr-un final sa apas butonul placerii…
Cafeaua inseamna dragoste, inseamna inspiratie, energie si curaj. Cafeaua imbraca dorinta in mangaierea linistii si o lasa sa isi aleaga steaua, dintre cele mai putin vazute.
Buna dimineata!
Dor de cafea