Uneori bucati din suflet se pierd, cand le constientizam de-abia la desprindere. Nu stiam ca bunatatea, ignoranta, dorul sunt acolo pana cand nu ne vor fi atins in goana, la plecare.
Amortirea nu inseamna imunitate, cum linistea nu inseamna cumintenie.
Mai devreme sau mai tarziu, toti murim, constienti fiind pe parcursul vietii de asta, temandu-ne sau nu.
Oricat de repede am merge, tot acolo ajungem. Oricat de fericiti, stresati sau ingrijorati suntem.
Sunt suflete pereche si dincolo de vorbe exista mai mult. Lucrurile se simt. Uneori le atragem pe cele bune, alteori, noi insine, satui de incercari alegem sa murim.
Este un joc al hazardului, perceptiilor, din nou, un joc al alegerilor. Neglijam oameni, neglijam ce iubim pentru vise desarte.
Intersectii sunt in fiecare clipa din viata. Daca nu vorbesc, nu inseamna ca nu imi vine sa urlu. Si daca urlu, nu inseamna ca sunt nervoasa. E doar un mod de manifestare. Atat. Din nou, interpretabil.
Beti mi-a tinut companie 14 ani. Am luat-o de la o stana dupa ce de-abia i-au dat ochii. O trimiteam la poarta sa latre, cand nu era nimeni de partea cealalta a gardului si se intorcea cu o privire de genul: ce fraiera esti, nu e nimeni!
Nopti intregi, pe iarba imi tinea companie cata vreme rataceam cu privirea la stele.
Dormea la casa, in fata usii mele intotdeauna. Si cand nu am mai stat deloc acolo. Imi iesea intotdeauna in intampinare cum deschideam poarta, dadea din coada si era fericita.
Am ajutat-o sa fete intr-o noapte ploioasa cand nimeni nu se putea apropia de ea si am salvat-o odata de la moarte cu drumuri la veterinar, injectii, tratamente. Am lasat-o sa sara pe mine, cu riscul de a-mi murdari hainele.
A stat cuminte la fotografii, zapacita fiind totusi uneori de blitz.
Cand se ascundea printr-un cotlon, eram sunata sa vin sa scot catelul, altfel nimeni nu se intelegea cu el.
Pe Beti nu a trebuit sa o invat niciodata nimic, a fost dragoste si atat. A stiut sa astepte, indiferent daca era vorba de hrana sau joaca. A stiut sa iubeasca.
Acum pot sa spun si daca si parca si poate; o alta bucata din sufletul meu s-a desprins…
Iarta-ma.
Beti a mea nu mai manca de cateva zile si eu am fost anuntata de-abia vineri de treaba asta; am dus-o la veterinar, am stat la perfuzii, tratament, i-am facut analize, o parte au avut rezultatul gata aseara, restul urmau de-abia sambata dimineata sa vina.
Dar sambata dimineata, Beti a mea a murit.
Drum bun, iubita mea, multumesc!
