Stau la birou si incerc sa imi fac ordine in minte. Am momente, lungi momente in care incerc, in care vreau sa controlez totul. Ganduri, sentimente, intamplari. Sunt convinsa ca nu sunt singura care face “jocul” asta.
Le iau, le calculez, trag linie si le aman.
Intai ne mintim pe noi insine.
Mai sunt si acele vacante in care traiesc, arunc agenda in vreun cos impletit, dupa ce voi fi tras in dreptul zilelor ce vor fi urmat o linie verde.
Cand verdele inseamna viata.
Intre ce gandim, ce simtim, intre cum actionam sau ce anume vorbim, de cele mai multe ori este o mare diferenta, atat de mare, incat puteam sa aparem in fata celor din jur in diferite ipostaze.
Corect ar fi sa existe o unitate in toate cele amintite mai sus, o linie, asemeni celei verzi de care aminteam, o linie care sa traseze cu curaj ceea ce fiecare dintre noi este. Cu bune si rele. Pentru ca nici raul nu e chiar atat de rau pe cat vrem sa credem, cum binele meu poate fi raul altcuiva.
Vorbim de interpretare, iar interpretarea trece de cele mai multe ori prin filtre diferite.
Fiecare om are un alt istoric, a facut alegeri ce nu sunt menite a fi judecate.
Am motivele mele…
Fiecare drum are o rascruce si eu si tu, cautam sa sugrumam frica, sa ne cunoastem si intr-un final sa ne fie bine. Mai devreme sau mai tarziu ne trezim.
De cele mai multe ori, din pacate, vedem insa doar finalul acela, visam la el si ignoram drumul, cata vreme drumul este cel mai frumos.
Esti si sunt asemeni unui sofer, atent la volan, cu gandul la timpul destinatiei, obligati sa ignoram stanga sau dreapta.
Realitatea poate sa aduca in fata n culori; daca in minte ruleaza acelasi film, posibil sa vezi doar una, sau niciuna. Nonculori.
Mi-ar placea sa cred ca in Romania lui 2014 consultanta psihologica nu este nici rusinoasa si nici fitza. La psiholog mergi ca sa intelegi, mergi pentru tine. Si cata vreme fiecare dintre noi este in regula si cei care ne inconjoara vor fi fost la fel.
Psihologul inseamna in primul rand dezoltare personala, inveti sa traiesti acum si aici, magia fiecarei clipe.
Cand momentele alea in care vreau sa detin controlul reprezinta de fapt doar o teama personala nascuta in schemele copilariei si in ceea ce am auzit in jur candva.
Cand vacantele sunt in fiecare zi, cu sau fara linie verde, cata vreme sunt deschisa la tot ceea ce se intampla in jur si pot sa zambesc, pentru ca simt asta si nu este doar o masca.
Si eu si tu suntem acolo unde trebuie sa fim azi. Dar maine…cine stie ce ne rezerva maine? 🙂
