E important momentul in care acceptam ca traim intr un univers dual, suntem cel care se vede, dar mai degraba cel care nu se vede.
In raportul cauza efect, ni s-a spus sa analizam doar suma efectelor, fara sa aprofundam cauzele.
Noi nu avem nimic de invatat, avem in noi suma cunostintelor tuturor neamurilor, prin structura adn-ului.
Indrazneste sa cunosti, fara a mima un exercitiu de reinvatare. Din inconstient ies lucruri bune si rele.
Sunt oameni si oameni.
Poate nu stii ca poti.
Putem intinde mana stanga, apoi mana dreapta, ne-am apuca toti intr-un gest simbolic de maini si prin noi insine ar circula aceeasi energie si am intelege ca suntem hraniti de acelasi soare.
Soarele si pamantul nu tin cont pe cine hranesc. Noi ne hranim unii prin altii. Si atunci fiecare este oglindit in celalat, pot sa inteleg totul despre umanitate daca inteleg totul despre mine si inca ceva despre jumatatea mea.
Daca stiu totul despre mine ca barbat si totul despre partenera mea, inteleg totul despre lume.
Cand iti faci bine tie, automat lucrurile se schimba in jurul tau. (Oreste Teodorescu)
Astfel, povestea de mai jos mi-a parut cel mai bun exemplu spre intelegere.
Un om pios stătea de vorbă cu Dumnezeu şi l-a rugat: “Doamne, aş vrea să ştiu cum e Raiul şi cum e Iadul.”
Dumnezeu l-a condus pe om către două uşi. A deschis una dintre ele, iar omul a privit înăuntru. În mijlocul încăperii se afla o mare masă rotundă. Pe masă se afla un vas cu tocană care mirosea atât bine de îi lăsa omului gura apă.
Cu toate acestea, oamenii care stăteau la masă erau slabi şi bolnăvicioşi. Păreau a fi înfometaţi…
Ţineau linguri cu mânere foarte lungi care le erau legate de braţe şi deşi puteau ajunge la vas pentru a le umple cu tocană, din cauza mânerelor mai lungi decât propriile mâini, nu puteau duce la gură lingurile pline…
Omul pios s-a înfiorat la vederea suferinţei lor. Atunci Dumnezeu a spus: “Acum ai văzut Iadul. Vino să îţi arăt şi Raiul!”
Au mers apoi către cealaltă cameră şi au deschis uşa… Arăta la fel ca şi prima. Se găsea acolo o masă mare şi rotundă cu un vas mare de tocană cu un miros deosebit de îmbietor. Oamenii de la masă erau echipaţi cu acelaşi gen de linguri, dar aceştia păreau bine hrăniţi, râdeau şi vorbeau între ei.
Omul pios a spus: “Nu înţeleg!”
“Este foarte simplu”, i-a explicat Dumnezeu. “Aceşti oameni fericiţi şi sănătoşi au învăţat să se hrănească unii pe alţii, în timp ce ceilalţi se gândesc doar la ei înşişi!…”
Zi senina!
