Am petrecut astazi minute bune cu o colega care se chinuie de ceva vreme sa scoata de la mine “secretul” datorita caruia am slabit.
De fiecare data, cand ramanem doar noi doua, il aduce parca in taina in discutie, sperand la cine stie ce descoperire uluitoare, un soi de pastila pe care sa o inghita inainte de culcare, urmand ca urmatoarea dimineata sa fie manechin.
“Secretul”, fie ca luam in discutie o dieta, vrei sa ajungi la un anumit numar de kg sau vrei sa calatoresti pe luna, consta intai si intai in trezire.
Nu imi place de mine, nu imi place cum arat, ma nemultumeste modul in care imi vin hainele pe care asa cu drag le-as purta, dar parca am si colacei, fundul e usor lasat, mainile atarna fara pic de forma. Ma culc nefericita. Si trec zile.
Am senzatia ca reactiile celor din jur sunt conditionate de modul in care arat. Vad o filmare cu mine si woooowwww asa nasoala sunt? Si mai nasoala pe cat ma vedeam eu in oglinda?!
Si ma culc iar nefericita.
Trezirea aia se refera practic la constientizare: bun, nu imi place de mine, da?
Acum, sunt la rascruce. Pot alege calea din dreapta sau pe cea din stanga.
Nimeni nu iti spune care este cea de succes, nimeni nu iti garanteaza.
Poti merge pe valea plangerii ca si pana acum, sau, te duci in oglinda, iti dai doua palme si spui: gata, stiu clar ce nu imi place, insa….e cazul sa incerc sa schimb.
Si intrebarea cheie, prima intrebare cheie din punctul meu de vedere: ce pot face pentru asta?
Cum pot aduce schimbarea pe care mi-o doresc in viata mea? Aia in care sa imi fie drag de mine cand ma trezesc dimineata si ma uit in oglinda, chiar daca parul imi este ravasit, chiar daca sunt pe jumatate goala, port haine primite de la prieteni sau haine pe care mi le-am cumparat singura de la x magazin din Milano?
Ce a fost pana acum, cunosti, ti-a consumat ore, zile, te-a inchis in casa, ti-a taiat aripile si din proprie vointa ai acceptat sa ramai o fiinta mica, ascunsa. Pierzi ceva daca incerci?
Te-ai trezit acum. Simti fie si diferenta intre valea plangerii si faptul ca stai in rascruce? E un alt sentiment. Doar din rascrucea aia, viata ta pare altfel.
Sentimentul care te poate transforma in ceea ce doar ai visat ca poti fi pana acum consta in alegeri.
Nimic nu e usor si cum scriam mai sus, nimeni nu iti garanteaza nimic, tu insati esti persoana in mainile careia sta iubirea, satisfactia sau placerea in viata asta.
De la starea de constientizare asupra unei situatii, alegerea unui drum diferit fata de cel invatat pana acum, pana la podium este o munca asidua. Nu iti imagina ca vrei ceva, fie ca vorbim de o dieta sau de un premiu la un concurs de dans, de job-ul visat fara perseverenta si fara disciplina.
Fa-ti un plan real, un plan clar bazat de posibilitati si resurse, pe minusuri, vezi ce poti imbunatati in fiecare zi. Stabileste obiective si termene si nu te teme de noi descoperiri, de munca. Invata in fiecare zi ceva nou, ai cazut, nu-i nimic, ridica-te si mergi mai departe.
Cand iti doresti ceva, indiferent ce ar fi acel lucru, el devine posibil, prin perseverenta (din nou perseverenta, da), constientizare si fara salturi.
Evita salturile. Nu iti imagina ca daca azi, maine si pentru urmatoarea luna te-ai tinut de lista cu obiective si ai bifat cateva, inseamna ca restul vor urma de la sine.
Pentru ca nu este asa.
Nu incepe sa tragi chiulul si singur sau singura sa incepi sa te minti frumos.
Nu exista o pastila minune pentru slabit, cum nu exista o pastila minune pentru fericire. Si eu cad, cad mereu, am invatat insa ca nicio cazatura nu tine la nesfarsit, cata vreme nu aleg sa raman la pamant.
In privinta dietei? Mi-am transformat-o intr-un stil de viata, iar pana la obiectivul final, mai am ceva drum de parcurs. Dar sunt acolo, gust, miros, simt, invat.
Odata cu tine, cu tine si …cu tine. Doar pentru ca intr-o noapte m-am trezit intrebandu-ma: ce dracu fac cu viata mea???? Asa nu mai merge.
Ce dracu fac cu ea?!
Si intrebarea asta ma determina sa ma tin de obiectivele pe care le-am stabilit, oricat de greu mi-ar fi, pentru ca-mi este.
