Tocmai ce imi trecuse durerea de cap si mai ca si adormisem, cand, ce sa aud??? Muuuziiicaaaa?! Cu tot cu dopurile din urechi pe care mi le pun la culcare si cu tot cu izolatia fonica facuta. Minunat???!!! De unde? De la vecinii de sus care ma terorizeaza oricum non stop.
Asa ca m-am dat jos din pat, mi-am aprins o tigara, m-am uitat la ceas, cateva minute inainte de miezul noptii, hm!!! si am iesit cu usile in cap, evident in pijamale. Trebuie sa fi ajuns eu insami la saturatie, imi dau seama. Bun, pe scari, surprind asupra faptului pe vecin cu tot cu doamna de ocazie din dotare, incercand sa se strecoare in casa, unde ii asteapta un amic venit mai devreme cu un stick cu muzica, sunt informata.
Avem o discutie civilizata, el imi pupa mainile, eu sunt o pisicuta. Se lasa cu promisiuni de asa nu se mai intampla. Gagica ofteaza. Macar mi-am luat o piatra de pe inima ca le-am spus si cred ca asta am sa tot fac de acum inainte.
Mi-e mie rusine de lipsa lor de rusine ca sa spun asa….
Intru in casa, imi aprind o alta tigara, nu de alta, dar cea dinainte se consumase singura printre atatea pupaturi de maini. Vecinul incearca sa nu se mai faca atat de auzit, doar incearca. Imi fac in minte un plan A si unul B, pentru situatia in care pot sa adorm sau nu. Ma invart, deschid o carte…
Mi-a spus ca nu se intampla in fiecare zi o petrecere, nu se intampla stiu si eu. Insa in fiecare zi sunt absolut terorizata de zgomotele vecinilor de deasupra. Daca nu e petrecere cineva vorbeste extrem de tare la telefon, mobila este mutata non stop, sunt fara sa vreau la curent cu toate stirile din familia vecina si din famiile prietenilor sai. In conditiile in care eu nu deranjez pe nimeni. Cel mai tare m-a uimit cand, la rugamintea mea de a nu mai urla la telefon cu noaptea in cap, doamna mi-a spus ca sunt fata tanara si ca e musai sa ma trezesc dimineata. Si sa fac ce? Sa dau sa manance vitelor? 😀
Am mai auzit variante de genul: si altii fac galagie.
Da si altii fac, insa una e sa te muti in bloc sa te apuci de renovat, ca doar nu tine o vesnicie, alta e sa iti planga copilul, alta e sa faci din nesimtire un anumit lucru.
Revenind la noaptea cu pricina, cu cartea in mana, gandurile imi zburau aiurea, pe ritmurile melodiilor de sus. Probabil i-as mai fi lasat putin si as fi reluat traseul pentru o noua vizita sau nu, tinand cont de faptul ca oamenii erau deja beti si imi este clar ca nu am ce discutia in astfel de conditii.
Intre timp insa, alti vecini s-au suparat si ei si au inceput sa se auda de peste tot o serie de pocnituri, izbituri si bubuieli care mai de care mai interesante. In concluzie, petrecerea s-a incheiat ad-hoc, cata vreme eu insami aveam senzatia ca sunt in alta casa, nu in a mea, atat de liniste era.
Treaba cu galagia in bloc este una destul de serioasa insa. Unde locuiesc eu cel putin, nu e zi sa nu se intample ceva. La inceput radeam, „nu am cum sa ma plictisesc”, am crezut ca e ceva trecator, insa am obosit, ma dor urechile de la dopuri si de la casti. Cum spuneam mai sus, este o diferenta intre zgomote, se intampla oricui pana la urma sa ii mai cada o farfurie sau sa se impiedice de un scaun, insa in conditiile in care iei in brate afirmatii gen: „e casa mea si fac ce vreau in ea”, este cazul sa pui frana. Traim toti intr-o comunitate si sunt reguli. E drept, mai era o vorba care spunea ca regulile sunt facute sa fie incalcate, insa eu una consider ca in acest caz nu se aplica. Sunt oameni care lucreaza de noapte, programul fiecaruia este diferit si traim o viata diferita. Cata vreme nu respectam pe cel de langa noi, indiferent cine este, nu putem cere respect.
Despre lege in privinta galagiei?
Exista cu tot cu portitele de rigoare…
Buna dimineata!
