Vorbim despre catastrofe, ne sugrumam intre noi si cautam motive de a ne speria.
Cautam negrul in curcubeu si ne repetam la nesfarsit: viata e grea. De fiecare data cand am plecat din Romania pentru o perioada mai lunga sau mai scurta de timp, fara sa imi impun ceva, am simtit o eliberare.

De fiecare data, la intoarcere, am revazut alte chipuri comparativ cu cele din restul tarilor, chipuri impietrite majoritar. Si mi-am spus asa in gand, tara mea e tara depresiei. Tara in care oamenii sunt tristi, in care, desi caprele sunt rare, inca ne straduim sa le “ingrijim” pe cele ale vecinului, in loc sa crestem noi insine caprioare, mai bine.

Apoi am inteles, odata cu trecerea anilor si dupa ce am mai rasfoit niste carti, dupa ce m-am tot gandit si eu insami am trecut prin tot soiul de incercari care mai de care mai interesante, ca sa nu spun dureroase. Am inteles ca rolul de victima e un rol asumat, asa cum rolul de invingator poate sa ne schimbe viata, asa cum mie mi-a schimbat-o, prin constientizare. Am inteles ca nimic nu pica din cer, odata si inca o data si ca propria putere si propriile vise pot fi implinite de o singura persoana, de fiecare dintre noi.

Am inteles ca respectul se invata de frica daca nu din necesitate. Am inteles ca oamenii sunt diferiti in aparenta, insa noi toti ne dorim aceleasi lucruri. Si pace si bani si iubire si siguranta.
Am inteles ca nu ai cum sa ceri de la nimeni ceva ce tu insuti nu esti si din nou, am inteles ca bucuria se educa, asa cum depresia e inradacinata din gene.

Am inteles ca nu suntem nici mai grozavi si nici mai slabi ca restul tarilor dezvoltate, doar ca iubim frica si ne este atat de greu sa o inlaturam din modul in care ne purtam, din modul in care reactionam. Rani nevindecate.
Am inteles ca dincolo de orice aparenta, conteaza doar cum mergi seara la culcare si ca indiferent cate suturi in fund iei, inveti din ele, vina e intotdeauna impartita. Depinde de tine cum interpretezi ce se intampla.

Am invatat ca eu insami fac parte din tara asta a depresiei, m-am privit in oglinda, asumandu-mi originile, insa educandu-mi zambetul si atitudinea totodata in fiecare zi. Pentru ca schimbarea incepe cu mine, cu tine, minunile nu se intampla ca in povesti nici macar atunci cand povestile sunt frumoase. Fiti buni!

Am inteles ca…

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.