Tata si tataie au calculat cumva, un loc in vie, au redirectionat un pic cu niste sarme, sensul de crestere pentru crengile unui gutui batran si de o bara inalta, din metal, au prins lanturi. Le-au masurat, au tras de ele.
-Iti facem leagan!
-Leagan? am intrebat topaind. Am alergat apoi la Viorel, catelul lup din dotare si i-am spus: o sa am un leagan doar al meu. Viorel a dat din coada.
Lanturile au capatat o scandura destul de lata, slefuita si apoi tata m-a chemat:
-Asculta, eu iti arat cum sa te dai, ai grija, sa te tii bine cu mainile….
Teoria a continuat. Tataie radea incantat.
Apoi tata mi-a aratat. Parca zbura, sus, pana la cer, tinandu-se strans cu mainile de lanturile groase.
Aveam un leagan doar al meu. Ma dadeam cand voiam, cum voiam, eram regina.
Viorel sarea uneori sa ma prinda de picioare, mamaia ma impingea pana obosea sa zbor mai sus.
De fiecare data cand vad un leagan, ma arunc in el.
Mi-a spus cineva odata ca nu este voie, ca sunt doar ale copiilor leaganele din parcuri.
Altii s-au uitat ciudat la mine, uite-o si pe nebuna asta, probabil isi sopteau.
Iar eu? Eu sunt bine, multumesc. Salut initiativa Nefiresc cu privire la instalarea leaganelor pentru adulti in parcurile din Bucuresti.
Puteti participa si voi prin completarea acestui formular. Toate formularele ajung la primarie si la ALPAB ca ca le aratam cat de multe persoane vor acest lucru. Plus o campanie stradala.
Evenimentul o sa aibe loc, undeva la sfarsitul lunii martie.
Zile senine si zbor placut! 😀
