Mi-am strans in graba lucrurile. O parte le-am bagat in geanta, restul in cutii de carton luate cu o seara inainte de la un magazin. Vanzatoarea a fost destul de draguta sa renunte la ambalaje, cata vreme mai avea nevoie inca de ele. La ora 8 urma sa sun la firma de curierat, in speranta ca poate ajunge cineva sa ridice pachetele pana la ora 13, cand programul se incheia. Era sambata, ora 5 dimineata si nu pot spune ca am avut o noapte prea linistita. Insa noaptea aia m-a facut sa inteleg ca este timpul sa merg mai departe. Din padurea din apropiere se auzeau triluri ratacite si pe masa din camera erau inca doua carti rasfoite in zilele trecute.
Asteptam cu nerabdare sa treaca timpul, ma uitam la ceas din cinci in cinci mute, in speranta ca ar fi fost mai multe de atat. La ora 14 aveam tren. Bilet nu imi luasem inca, iar gara era prea departe sa merg, cand afara era intuneric inca. Ma simteam obosita, as fi adormit pe patul nedesfacut, cum m-as fi lasat prada lui. Dincolo de oboseala insa, aveam o stare efervescenta, Stiam ca daca am sa ma asez, sansele de a ma trezi peste o zi sunt foarte mari. Si chiar nu mai voiam sa raman in locul ala. Indiferent cat de frumoasa ar fi fost padurea sau de cat de prietenosi si jucaus se manifestau cateii vecinilor.
Sunt situatii in afara modului meu de reactie sau gandire si pur si simplu nu le inteleg. Nu inteleg lucrurile amestecate, cum nu inteleg nevoia de pasiuni destinata unui singur moment. Nu inteleg logica vorbelor false, la fel cum, asa-zisa bucurie intr-un joc mincinos, nu exista.
Inca ma intreb uneori ce as fi avut de retinut de la locul acela, din situatiile care au aparut pe drumul meu, atrase in setea de cunoastere si de iubire.
Intr-o prima vacanta, am sa imi iau bilet de tren inspre acolo, sa plec dimineata, prea devreme, astfel incat sa il vad pe lumina, in stralucirea soarelui si cu ochi noi.
Altfel, va recomand pentru o buna procesare a alimentelor, aparatele de la Philips. La baza unei vieti sanatoase sta si alimentatia corecta.
