Undeva in copilarie, intr-o vacanta de vara, dupa ce am luat la mana cartile din biblioteca si le-am scris intr-un caiet mare, cu titluri, autori si raftul pe care il ocupa fiecare, am descoperit intre comorile mamei, o cutie mare din lemn sculptat.

Ai vazut vreodata cum arata una?

Parea mai degraba o jucarie veche din lemn, genul acela care ascunde muzica si caluti colorati in albastru.

Inauntrul cutiei, la o deschidere rapida, am decsoperit insa cartoane zimtate, in alb si negru, un soi de fotografii si ele parca din jucarie.

M-am asezat pe covorul gros din sufragerie si le-am aseazat pe fiecare in parte, incercand sa inteleg legaturile dintre oamenii din fotografii si totodata gandindu-ma cine ar putea fi. Din cand in cand, pe spatele vreuneia, gaseam insemnari legate de anul in care a fost facute sau de locatie.

Undeva la fundul cutiei, erau si poze color, mai recente, mi-am recunoscut bunicii tineri inca in ele.

Ziua aia a adus o poveste in viata mea si fiecare poza zimtata imi punea imaginatia la contributie. Am aflat apoi cine erau toti oamenii, mai tineri, mai batrani, cand impreuna cu bunica mea, am asezat fotografiile intr-un album mare, in care paginile groase care sprijineau pozele erau despartite de altele subtiri, colorate in roz. Au trecut peste douazeci de ani de acum si albumele foto de pe piata arata total diferit. Sunt create pentru anumite evenimente, in culori vesele, cu desene, de diverse marimi si chiar unele contin si mesaje.

Cartuseria m-a fermecat cu variantele ingenioase oferite. Arunca o privire pe site!

Fotografia ramane inca o modalitate de exprimare si una de pastrare a timpului, candva prezent, surprins in ochii protagonistilor.

Timpul nu sta in loc, cum in viata fiecaruia dintre noi se perinda o serie de oameni. Unii raman, altii merg grabiti mai departe, mai veseli, mai tristi, bucurosi de calatorie sau pe pilot automat fiind.

Majoritatea dintre noi suntem vizuali, majoritatea ne amintim chipuri si indraznim in fiecare zi sa visam la tot ce este mai frumos.

Undeva in copilaria mea, sub forma fotografiilor descoperite in cutia aceea magica din lemn sculptat, prin intermediul unui fotograf gras pe care parintii mei il chemau la toate evenimentele din familie, am descoperit magia aparatelor foto si magia fotografiei.

Astazi, eu insami fac fotografii si le imbrac la inspiratie in rame adecvate, in personaje de poveste. Si sunt constienta ca fiecare om are o poveste unica, asa cum fiecare moment surprins de aparatul foto este magic.

Magia prezentului intr-o fotografie

Comments

Tagged on:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.