-Iepurasul, unde imi este iepurasul? striga Matei, cata vreme, cu ochii tristi, dar manute febrile cauta in sacul cu jucarii.
-A disparut iepurasul!
Din cand in cand si iepurasii se plictisesc de aceleasi lucruri in fiecare zi, de morcovi, oricat de dulci ar fi acestia, de un mediu caldut si de culcusul artificial. Iepurasii au nevoie sa topaie in cautarea ierburilor colorate, a florilor cu polen proaspat. Isi doresc sa fi fost intepati in nasuc de vreo albina harnica si sa ii prinda ploaia calda de vara, pe cand stau de vorba cu un ursulet gingas.
Iepurasii iubesc luna plina care le reflecta umbra uriasa si clipocitul apei reci din izvorul grabit de la munte.
-Unde este iepurasul?
-As fi vrut sa stiu, copile! Alunga tristetea insa. Ceea ce ni se intampla poate apartine circumstantelor pe care noi insine le-am adus pe drumul vietii. Fiecare lucru care apare sau dispare are o motivatie. Iar uneori nu este necesar sau posibil sa cunoastem totul.
Exista un timp al iepurasilor si unul al ursuletilor, un timp destinat linistii si unul confortului. Un timp destinat oamenilor care suntem acum, in continua evolutie pentru maine.
Viata este un copac. Iti cunosti radacinile, insa de cum cresti si ingrijesti coroana, tine de fiecare individ in parte. Altfel, noi toti am pierdut un iepuras de plus candva.
Pentru restul, exista consumabile pc lcd si puterea tehnologiei. Zi cu soare!
